Aglomeraţie pe scară (pentru avocatul Vasile Amariei, la mulţi ani)

Scris de Ion Zimbru

Miercuri, 02 Octombrie 2013 00:00

Dacă mai vrei să înţelegi/ cum se sfârşeşte şi cum cade,
vino încoace, nu-i târziu.../ dar e frumos!... ne/numărate
ne/dumeriri stau mărturie/ (din răsărit până-n apus)
la cum să fii pe astă scară:/ drept, ascuţit, scalen, obtuz...
la cum să urci, dacă urcare/ nădăjduieşti şi crezi că poţi
când ştii şi vezi un fel de mână/ cum stinge razele în roţi,
cum nimiceşte josul/susul,/ smulgând fuştei după fuştei...
cum se întunecă-n afară/ (dar şi-n adânc) splendoarea ei!...

Sau să cobori, dacă mai ai/ ochi (de ajuns) în coborâre
şi dacă mâna (cea de sus,/ ori cea de jos) mai vrea să vâre
fuştei după fuştei (în urmă/ şi înainte) printre drugi...
şi să pricepi ce spune unghiul/ în care eşti, din care fugi
când cea-ncăpăţânare naltă/ porneşte razele în roţi,
când toţi se bulucesc pe scară.../ însă ajunge pentru toţi
dacă pricep cum se sfârşeşte/ şi cum se fac nisip, neant
cest răsărit şi-apus pe care/ scuipi sec, hulpav şi delirant!