Moto: "de plânsul cui ajung cariatide?!...
pe ţeava puştii, gloanţele se sting,
iar în cutii poştale ruginite,
perfect se surpă ultimul paing"
(anonim folk)
În colţul cu paingi, singurătatea
s-a sinucis prin spânzurare...
(oooooooo, nici măcar singurătate
nu mai am, nu mai are)!
Uite-aşa atârnă cu limba scoasă
la beţivii tembeli şi înjurători...
(nu cred că există singurătate
de mai multe ori)!
Nu am ce să mai văd, ce să înving
şi ce să mai învingi...
(colţul nostru-i blestemat
să rămână fără paingi)!...
A fost frumos, a fost foarte frumos...
dar a trecut un glonţ
şi a pus în locul singurătăţii
o floare de colţ!
Nici măcar singurătate (numai o dată) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XIII) TATA... şi NOI (memento-poem antum) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XII) DOI FRAȚI de CRUCE (psalm-poem de plecare) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XI)
Mai multe din această categorie:
