Cu gânduri vehemente prin secară,
refuz ascunsul, mă dezleg de sine,
încununez idei despre afară...
dezamăgirea?... cred că-mi face bine!...
Supremă, câte-o splendidă neghină
îmi spune tot despre părerea noastră:
dăm peste gard lumina para/fină
şi dăm cu flit muşcata din fereastră!
Ici-colo, câte-un mac fără simbrie
se face alb sau roşu de plăcere
că va s-ajungă simplu... (sine die?)...
motiv de ură sau de revedere!...
Pun pe oprit idei despre afară,
accept ascunsul şi mă leg de sine...
cu gânduri cuibărite prin secară,
dezamăgirea?... cred că-mi face bine!
Uitare şi re/facere de bine (des/legare la sine) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” DIVINA TRAGEDIA: FRATELE lui AGHIUȚĂ Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II)
Mai multe din această categorie:
