El stă cuminte-n lipsa ei,/ ea stă cuminte-n lipsa lui,
parc-ar sta-n leagăne şi-n vis,/ parc-ar sta-n lipsa nimănui...
(e-un fel de pândă în zadar?/ e-un fel de aşteptare-n gol?
stol fără păsări, dinadins?/ ori nişte păsări fără stol?)...
Crede că este...(dacă nu-i/ prezentă în absenţa lui
din ce în ce mai mult, mai greu).../ în capătul cu dumnezeu,
unde prezenţa ceast-ar ar fi/ o lipsă-n fiecare zi
şi unde aşteptarea-i tot/ nord lângă sud, sud lângă nord!
Crede că este...(dac-ar fi-n/ prezenţa lui absenţa ei)...
din ce în ce mai mult încet/ strâns cu temei, plâns cu temei
în capătul care-i nimic/ şi sfânt: al, a, ai, ale, cui...(?!)...
aici stă lipsa tuturor!.../ aici stă lipsa nimănui!
În care capăt este stă,/ acela-i cesta-n care nu-i
nu stă cuminte-n lipsa ei,/ nu stă cuminte-n lipsa lui...
şi fiecare-i mult mai mult,/ din ce în ce mai mult, mai greu
în capătul cu dumnezeu,/ în capătul cu dumnezeu!
În capătul cu Dumnezeu (despre apropiere) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
