Chiar se întorc din război, şi se întorc împreună...
şontâc-şontâc...(şi parcă se duc spre niciodată)...
merg alături şi sunt foarte aproape...
îi văd, se apropie, iată-i: un soldat şi o soldată!
Sunt plini cu glorie, sunt plini cu medalii...
şontâc-şontâc...(li se aud lacrimile supt pleoape)...
dumnezeule, cred că niciodată n-am mai văzut
doi oameni aşa de uniţi şi aşa de aproape!
N-am de unde să ştiu cum îi cheamă...
(parcă vreau să se oprească şi la mine-n ogradă)...
le fac semn cu mâinile şi-i strig fără nume:
hei, domnişorule soldat! hei, domnişoară soldată!
Şontâc-şontâc...ochii lor se vâră unul într-altul,
mâinile lor abia dacă ajung la îmbrăţişare...
(stâng-drept, stângă-dreaptă, stâng-drept)...
doi oameni...doi ochi, două mâini, două picioare!
Întoarcerea oamenilor din război (doi în unu) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
