Chiar se întorc din război, şi se întorc împreună...
şontâc-şontâc...(şi parcă se duc spre niciodată)...
merg alături şi sunt foarte aproape...
îi văd, se apropie, iată-i: un soldat şi o soldată!
Sunt plini cu glorie, sunt plini cu medalii...
şontâc-şontâc...(li se aud lacrimile supt pleoape)...
dumnezeule, cred că niciodată n-am mai văzut
doi oameni aşa de uniţi şi aşa de aproape!
N-am de unde să ştiu cum îi cheamă...
(parcă vreau să se oprească şi la mine-n ogradă)...
le fac semn cu mâinile şi-i strig fără nume:
hei, domnişorule soldat! hei, domnişoară soldată!
Şontâc-şontâc...ochii lor se vâră unul într-altul,
mâinile lor abia dacă ajung la îmbrăţişare...
(stâng-drept, stângă-dreaptă, stâng-drept)...
doi oameni...doi ochi, două mâini, două picioare!
Întoarcerea oamenilor din război (doi în unu) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL! FIINDCĂ (...ar putea fi ultima) SIGUR CĂ DA! EA ESTE!
Mai multe din această categorie:
