Singuro, tu eşti aceasta?/ singuro, tu eşti cealaltă?...
dacă eşti aceasta, unde-i/ respirarea cea înaltă,
mirosind a steauă verde,/ a sărutul mătăciunii
când mă vor sub arătură/ şi adorm (la pândă) unii?
când mă spun pe la icoane/ şi-mi sting (fănăraşii) alţii,
urmărindu-te sub lună/ cum aştepţi şi cum pe cal ţi-i
(gata de plecare-n lume)/ scumpa ta alcătuire?...
dacă eşti aceasta, cine-i/ ultimul tău (singur) mire?
Dacă eşti cealaltă, unde-i/ respirarea cea adâncă,
mirosind a colţ de floare/ (singură) pe colţ de stâncă
prăbuşită-n vale? unde-s/ talele-ademenitoare
rochii lungi (fără sfârşire)/ de mireasă? oare care
mire nu mai vrea să-nceapă,/ ori nu ştie să-nţeleagă
sufletul tăcerii, umbra,/ strigătul din piatră seacă?...
dacă eşti cealaltă, spune,/ steauă lungă şi subţire:
ultimul tău singur poate/...(n-întuneric!)...să se mire?
Des/cântec de steauă verde (şi o admitere în piatră seacă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
