Şi mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai pare
pân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers...
am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare)
pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers!...
Şi mergem...nu se vede nici capătul din spate,
nici capătul faţă...!...O fi de ne/ajuns?
ori (n)-am plecat, dar credem cum/că acestea toate
ş-acele toate strânse-s în alt fel de Ascuns?
Ori creierul cel Mare...(cu jururi ne/văzute,
ne/spuse)...stă-n plus/minus, n-acest Acum/Aici...
şi ne arat-ascunsul şi genele-(i) umplute
cu tot ce (nu) s-ascunde în creiere mai Mici?...
Şi mergem, şi iar mergem...!...Cum ştie să încapă
acest Noian n-atâta devastatoare pripă?!...
Ajungem?! şi n-ajungem?! târziu-i? ori degrabă?...
Fiţi liniştiţi şi harnici, zâmbiţi: sunteţi în Clipă!
Zâmbiţi, vă rog! (de/mers în pustiu) Scris de Ion Zimbru
