!la primul pas prin clipă era toamnă
cu noaptea-n cap şi-n zori...era frumos...
septembrie umbla prin crizanteme
cu vântul stat din batere pe jos!
!şi s-auzea bătaia unei inimi
cum (dintr-un ceas) întâiul clar tic-tac,
şi-un cânt legănător, şi-o voce (p)lină
cu dor, cu nani-nani şi cu drag!
!şi s-auzea bătaia unui clopot,
dang-dang, bună vestire-n lung şi-n lat...
pornea o viaţă nouă înspre moarte,
cu trecere (sortită) prin păcat!
!şi s-auzea bătaia unei aripi,
fâl-fâl, fâl-fâl...aproape, nalt, uşor...
drept semn celest, scris drept iscălitură
pe alb, în alb de înger păzitor!
!şi s-auzea bătaia unei ramuri
la geamul dinspre steauă...din departe...
semn că începe, semn că şi lumina
(s)-a (re)născut şi a pornit spre moarte!
!septembrie-a rămas în crizanteme
loc de-nceput, loc de sfârşit...(ne)drept
loc de uitare şi deşertăciune...
tac-tic, tac-tic...s-aude grâu-n piept!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” O iscălitură în alb (şi o bătaie cu semne) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
