Stă într-o cameră ascunsă…(şi nu-l văd,
nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede)...
e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal,
sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete!
Când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă...şi-l asculţi:
ce trup bolnav!...ce suflet şui!...ce laşitate!...
cum să refuzi purificarea? (n)-ai s-ajungi
unde (nu) vrei, dacă n-ai mâinile curate!
Când vrei să stai, te ia de mânecă...şi-auzi:
acum să ieşi!...acum să pleci din întâmplare!...
şi te azvârle nicăieri, chiar dacă n-ai
nici drum, nici timp...şi ai şi mâinile murdare!
N-ai încotro, îngenunchezi şi te supui
acestui drept ş-acestui strâmb ş-acestui straşnic!...
El stă-ntr-o cameră ascunsă peste tot,
ne/păsător, de la botez până la praznic!
Unu (poem...cu cameră ascunsă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
