[...păşim aproape... şi tăcem... şi spui
fără adresă, trist şi într-o doară:
păşeam aproape, veseli... dinspre deal
se auzea oleacă de fanfară...
şi vals parcă era... parcă era
sosirea dimineţii la o nuntă,
când se sfărâmă visul şi se văd
corăbii cu nectar cum se scufundă...]
[...şi rostogol de linişte-mprejur
cu dezgătire-ncet amestecată...
şi noi, aproape miri şi-aproape plânşi,
voiam să se audă înc-o dată...
să se întoarcă visele la ţărm,
în cea mai lungă/sfântă aşteptare
cu mâinile întinse-nspre neant,
unde nimic şi nimeni nu dispare...]
[...păşim aproape... spusul tău mi-i dor,
gătire, zvon, sărut, odinioară...
încet-încet, ajungem nicăieri...
şi ascultăm oleacă de fanfară...]
Acum şi Atunci (mic... tratat de imposibilitate) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
