Plec mâine... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât!...
las timpul să piară în spaţiu,/ nu iau nici frumos, nici urât!
mă uit în oglindă: trecutul/ zâmbeşte pe lung şi pe larg,
degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg!
Prezentul îşi plânge părerea/ de rău: eu ce fac, dacă pleci?
nu am viitor, fără tine!/ nu am dumnezeu! nu am legi!
nu am orizont! nu am stare!/ ai milă! nu am nici un haz!
sunt ieri din sămânţă! şi zero!/ şi nu mai pot fi bun-rămas!
Zadarnic!... pun ceasul să sune!/... e ultimul ceas fără rost!...
şi sună! şi sună! şi sună!/... mă uit ca şi cum nu a/m fost:
e mâine... plec mâine acasă.../... am casă departe, la schit...!
Îţi las toată viaţa afară.../ îţi las universul pornit!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Mâine (mic... tratat de împăcare) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
