Ce simplă e înfrângerea în toate:
văd şi aud că nu mai am nimic…
şi nu mai socotesc una şi alta...
nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!
Nu mai răsare nici o îndoială,
totuna mi-i dacă trăiesc sau mor,
totu-i frumos şi clar ca bună ziua,
ca bună seara şi ca somn uşor!
Deşertăciunea-i floare la ureche
şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât,
nimica toată-mi pare veşnicia
şi limita fricosului „atât”!
Şi nu mă mai tentează nici o scară,
nici o himeră, nici un orizont,
nici un mister nu-mi mai aţine calea...
sunt „x” pacific, şters şi vagabond!
Mă lasă rece orice triumfare,
orice paradă, laur şi blazon...
nimic nu-mi mai stârneşte-nsufleţirea
şi nu mai poate fi „sine qua non!”...
Ce simplă e înfrângerea în toate:
„precum în cer, aşa şi pe pământ”...!...
Vai mie, alt Quijote fără capăt:
îmi pare rău că nu pot fi înfrânt!
Lamură (mic...tratat de linişte şi pace cu eforul Ion Emil Batog în zi aniversară!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
