Tu vezi şi auzi foarte bine
ce rău şi urât e afară!...
Deschide-i, primeşte-l în casă,
ai milă, că poate să piară!
Ştii cine-i... tu ştii, nu se poate
să nu-l fi visat, nu se poate
să nu-l fi citit, nu se poate
să nu-l fi iubit, nu se poate
să nu-l fi băut ca pe-o apă,
să nu-l fi mâncat ca pe-o turtă,
să nu-l fi râvnit ca pe-o steauă
mai naltă, mai lungă, mai scurtă!
E primul din care se rupe
bucată mai mică, mai mare...
e primul pe drumul durerii,
e primul răspuns la-ntrebare!
E primul din ceastă mulţime
mai plină, mai goală, mai rece,
mai caldă... în pururea-i primul
departe de fărădelege!
Deschide-i, primeşte-l în casă
acum... stă puţin şi se duce...
se duce la steauă s-aducă
lumină... sub cruce, pe cruce!
Sigur că da! (nu?) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
