Hai să ne suim într-o caleaşcă
şi să mergem tocmai Nicăieri...
hai, numai acolo ne aşteaptă
mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...!
Ia-ţi cu tine rochia de seară,
cea în care te-am îndrăgostit,
rochia cea movă şi subţire,
rochia cea fără de sfârşit!
Hai... că se apropie secunda
şi răbdarea clocoteşte-n cai,
drumul este gata, sigur, singur,
şi e drept ca lumânarea... hai!
Moartea mi se pare urâcioasă
şi flecară cu intenţii mici,
viaţa mi se pare prea banală
şi prea lăturalnică, aici!
Hai, numai acolo ne aşteaptă
mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...!
Hai să ne suim într-o caleaşcă...
şi să mergem tocmai Nicăieri!
Hai! (psalm-poem postum târziu) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
PROFESORUL de LINIȘTE Ulciorul şi Cobiliţa de la Tata (pericopă) HAI SĂ FACEM GUTUI!!! DOR (dosarele XYZ) AŞA mi-a ZIS
Mai multe din această categorie:
