iavaş-iavaş, cu pas egal,/ printre zăpodii şi rovine,
de mii de ani tot merg şi merg,/ şi încă n-am ajuns la tine!
parcă te-ascunzi şi parcă râzi/ de râvna mea predestinată,
de ochiul meu necruţător/ şi blestemat să nu te vadă!
parcă pândeşti să vezi când voi/ cădea pe drum, în resemnare
ş-oi declara că m-ai învins,/ că sunt rănit şi că mă doare!
ar trebui să mă grăbesc?/ să mă întorc? să dau crezare
lehamitei pe care-o simt/ vrăjmaşă şi scormonitoare
prin trup, prin suflet şi prin gând,/ prin toate sensurile mele?
sau să cetesc în zodiac/ ş-apoi să dau cu puşca-n stele?
sigur că nu!...sigur că nu!.../ dau foc la aripile morii
şi fac război...(veci după veci!!!).../ deşertăciunii şi candorii!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Declaraţie de Război (către domnul Costică Tânjală, în ziuă Aniversară, La mulţi ani!) Scris de Ion Zimbru
