poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare - şi le-a luat pe toate,/ nu l-a văzut nimeni, poetul nu avea nici un vecin,/ nici măcar un clavecin (!) avea doar o pasăre strigătoare,/ tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la Cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii…
(!) vin oameni să-şi aduc-aminte/ că au mai fost odinioară aici şi-au devorat cuvinte/ rostite pentru prima oară (!) (!) vin preoţi şi cerşesc iertare/ pentru păcatele aceste şi pentru tot ce-i nerăbdare/ şi rău sub minunări celeste (!) (!) vin oameni şi încep s-audă/ rostogolirea curăţiei dinspre lumina (re)născută/…
(!) şi dac-ar fi să batem ţurca înc-o dată şi să fugim cu zmeul vesel pe câmpii, ne-ar plânge mama de alean şi bucurie şi tatăl nostru ne-ar cânta despre copii (!) (!) şi dac-ar fi să batem poarca pe costişă şi să fugim după sticleţi şi popândăi, s-ar duce…
Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... n-ai curaj, n-ai cuvânt, n-ai stofă, n-ai fler, n-ai dovadă,/ n-ai suflet, n-ai milă, n-ai gând, eşti plină de tine, eşti proastă,/ n-ai timp şi n-ai vreme de mine, dar zi-mi adevărul în faţă:/ ce-ţi trebuie? ce nu-ţi convine? ce vrei să-(ţi)…
Dragostea ta din stânga sufletului meu/ este imensă, drept pentru care am să vin să-ţi dăruiesc/ o recompensă! Te rog frumos şi elegant, comoara mea/ cea mai frumoasă, în seara asta, pe la zece fără cinci,/ să fii acasă! Să fii acasă, negreşit, căci chiar atunci,/ răsare Luna la geamul…
(!) te-aştept la vioară cu vals şi tangou,/ cu inima plină de lacrima naltă a ochilor tăi/ - izvor de lumină (!) (!) te-aştept la fereastra cu cer liniştit/ şi multe muşcate, cu sufletul plin de alean şi nădejdi/ şi singurătate (!) (!) să-mi dai un surâs mai curat decât…
!!! să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier, mortul se ţine trei zile în casă,/ apoi se îngroapă cu faţa la cer !!! !!! un viu în ogradă ciopleşte o cruce/ - o cruce uşoară, cu braţe subţiri - ciopleşte atent…
(!) ce sfântă iubire mi-a dat dumnezeu chiar în fiecare noapte şi chiar în fiecare zi, să mor de tot, înainte de orice trăire, şi să trăiesc de tot, după ce voi muri (!) (!) cineva bate la uşă şi-mi zice definitiv: hai, vrei să nu ştii nimica, nici o…
Secanta-risc fundamentală trece ca un Sărut-secure prin oglinzi - e nemilos şi e atât de rece - iubita mea, la nimeni să nu-l vinzi! Îl cumpăr eu - eu nu mai cred în Parce, toţi zeii mei degeaba au murit - oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne…
(!) nu ştiu cum se întâmpla că, de fiecare dată, când mă duceam acasă, mama şedea senină şi tristă în faţa porţii şi era foarte frumoasă şi cu mâinile întinse spre dragul ei de băiat ajuns să rărească din ce în ce mai des dorul de părinţi şi de satul…
MOTTO: "sau doi egal cu patru - altă sferă limită de, ori nu - fără adresă, umbra luminii peste: frontieră abandonată-n propria-(i) viteză" [Iolanda Cremene] aceea-i din partea aceasta./ aceasta-i din partea cealaltă - nici una, nici alta nu-i bună./ şi una şi alta se scaldă în ape continuu tulburi/…
(!) a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă (!) (!) şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut şi ar vrea să…
cică durerea-nnobilează şi căleşte, cică-ntru pururi nu se poate fără ea – sărmanul IOV se-ntâmplă zilnic, româneşte, din ce în ce mai mult, mai des, parcă CEVA dintr-un străfund mai abitir decât IDEEA dă dezlegare la căinţă şi dureri pe-acest picior de plai DIVIN...şi de aceea omul prezent nu are…
din prima clipă a-nceput să mi se pară că nu-i nimic frumos şi sfânt şi-adevărat, că totu-i fals şi viclenie şi gargară - vis pus pe scenă de principiul INCREAT n-a doua clipă a-nceput să mi se pară că e la fel ca-n prima clipă - şi n-am plâns, n-am…
Vând cioburi de VIAȚĂ, la preţ de nimic - mă ucide această avere - fiecare atârnă curat în cârlig,/ şi unic din punct de vedere! Fiecare e plin de frumos şi de rost şi poartă trecutu-n lucire, trecutul de când cât pe ce să fi fost/tuturor poeziilor mire! N-aveţi nici…
(!) am traversat atâtea sahare şi siberii, că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul - şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?) nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i şi…
încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din inima pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat sau pe care le-am uitat!!! îţi mai aduci aminte ce noapte era, şi ce fel de întuneric era, şi ce fel de lună nu…
nu văd nimic, n-aud nimic, nici nu ghicescşi nici nu-ntreb vrun pământesc ori vrun ceresc,nu-mi pare rău despre nimic,/ nici nu nădăjduiesc nimic,n-am ce să dau şi nici nu am ce să primesc e bine-aşa...nu-i bine-aşa...nu cred nimic,nici într-un fel, nici într-alt fel, nu tac, nu strig,nu ţin la unu…
(!) se spune „astfel”, dar se poate şi „aşa” când faci un caz imperativ din vrerea ta şi tot explici şi demonstrezi/ splendoarea celor trişti aezi la geamul dintre un „ceva” şi alt „ceva” (!) (!) se poate spune, eu chiar spun...dar stau şi zic: ce adevăr, ce gând, ce…
(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai când n-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!) (!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi, nici să…
degete lungi/ smulg rădăcina tăcerii nasc şi renasc/ păsări ascunse în clape zboruri încep/ despovărate de taine marele nins/ unic atât de aproape dinspre amurg/ fluturi de lampă adie umblă-n armuri/ tainele nopţilor albe înger sărac/ tras pe sub roţi de hârtie miri univers/ blând arcuit în garoafe praf pe…
(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust, nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust, şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic şi nu poate nici un…
(!) ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această CLIPĂ chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată (!) (!) n-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare în lumea…
de ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru/ - bucură-te, nătăfleaţă! de ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/…
Pagina 36 din 123