(!) el a plecat de atunci şi de acolo, pur şi simplu şi singur ca dumneavoastră (!) (!) el este ne/cunoscutul, el este ne/mărginitul, el este ne/cugetatul, el este ne/dumiritul, el este ne/meritatul, el este ne/curatul, el este ne/voitul, ne/semnificantul, ne/fârtatul, ne/suferitul, ne/auzitul, ne/văzutul (!) (!) el este dar în…
acum şi-aici, de parc-atunci şi-acolo mă însoţesc pe drumul mic şi mare, o văd mereu-mereu făcându-şi cruce şi legănându-mi viaţa pe picioare, cântându-mi frumuseţi de adormire, de vis liniştitor, de-nvăţătură că poartă-n suflet, pentru toţi, iertare, şi grâu şi maci şi dor sub arătură şi o aud însufleţind o doină…
(!) prietenul meu este gata/ să intre-n lumina cea mare, cu toată încrederea-n sine,/ cu-atâta şi-atâta candoare (!) (!) îl văd cum trimite spre zare/ privirea-i senină şi lungă de-aici pân-acolo... şi parcă/ surâde şi-aşteaptă poruncă (!) (!) şi dă dezlegare la câine,/ la cai şi la visuri să plece…
(!) să-ţi fie drag, să-ţi fie dor când e plecat după răspunsuri, pe tărâmul celălalt, să te ferească dumnezeu/ până se-ntoarce iar orfeu, până începe dezlegarea la păcat (!) (!) să te ferească de uitare şi urât, de cei ce-ntreabă (zi de zi) numai de cât le dai din suflet…
a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşit a zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşit a zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit a zis că trece fără milă/ frumos definitiv…
MOTTO: „tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [IOLANDA CREMENE] aud…
nimic nu ştiu - ce să învăţ, dacă-s trecut la nepăsare cu făptaş necunoscut? nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vor să mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!) a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? -…
MOTTO: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul…
De colo până acolo: unu câte unu, doi câte doi, dar nimenea nu merge numai înainte, nimenea nu merge numai înapoi, şi toţi cred numai în ochi pentru ochi şi-n dinte pentru dinte! Şi caută, şi caută...şi unii nu cred că nu află tot, şi alţii nu cred că nu…
încet-încet, frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace, se apropie dinspre ultimul cuvânt, nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara - şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face, şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând încet-încet,…
bună dimineaţa, frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU – de mii şi mii de ani îţi osteneşti visul şi trupul şi sufletul prin ETERNITATE, dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greu printre cele sfinte şi printre cele lumeşti, dacă inima ta răbdătoare mai poate duce sângele ne/norocirii până departe, din ce…
!nu trece nimeni! şi doar mă uit cu atenţie taman din clipa în care am fost născut mă uit nici măcar o scânteie nu trece! !şi doar pe aici e drumul încolo şi încoace şi doar eu sunt pus la numărare eu sunt des/făcătorul de lege eu sunt mereu/crescătorul de…
a din a şi au din a(u)r, jos din sus şi stă din s(t)are, un (a)colo de aproape şi-un (a)ici din depărtare (r)ai din ia(d) şi nu-i din este, e din e şi pic din pică, rod din dor, aşa din altfel, sus din jos, curaj din frică n-ai din…
Motto: "Sunt din ce în ce mai vizitat/ de un timp necunoscut/ în care se întorc/ gândurile care m-au părăsit./ Înapoi în ţarc, cu iarba în gură/ încep numărătoarea, mulsul,/ tunsul şi strângerea lânii/ în căpiţe bârsane/ cu furca pe piept." (Corneliu Antoniu - Mecanisme de apărare)A venit vremea să…

BRODERIE (bombă de presă)

Scris de Sâmbătă, 11 Septembrie 2021

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" ? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ? ? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ? ? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ? ? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ? ? cine taie, şi nu vinde? cine…

Chilipir (despre ne/norocul celui dintâi)

Scris de Vineri, 10 Septembrie 2021

Taie...dacă ai curaj, dacă vrei să vezi cum tace, dacă vrei s-auzi cum piere, dacă vrei tu să rămâi pân-la urmă, până unde crezi că-ţi susură norocul de-a fi primul care pune pasu-n capătul dintâi! Taie...dacă eşti viteaz, dacă poţi înfige raza ochiului tău fără spaimă-n cest principiu delicat, dacă…
Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plină am învăţat (întruna) să tai frunze la câini, aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă... şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâini când vine, pasămite, vrun timp de judecată cu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar...…
Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam... şi eu nu ştiusă mai deschid şi s-o primesc... sunt prea pustiu -plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de cândm-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând -numai NEBUNUL râde şui/ şi-o…
o văd în cădere, numai în cădere o văd - în rest, toată viaţa, ca şi cum n-ar fi, ca şi cum n-aş avea ochi pentru înainte şi îndărăt, iar ea, ca şi cum n-ar avea noapte şi zi din când în când - să nu mi se pară că…
Motto:„lumină lină lini lumini/ răsar din codrii mari de crini/ i-atâta noapte şi uitare/ şi lumile-au pierit din zare/ au mai rămas din veghea lor/ luminile luminilor” - (Ioan Alexandru - „Lumină lină”)Tocmai din centrul nevăzut al lumiivin să-ţi aduc umilul meu cuvânt:sunt dependent de gândurile talenegre şi albe, care…
care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT, ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materială stăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintactice ale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cot şi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperială şi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practice pe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoare…
Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea - şi eu încă umblam cu cercul printre marile şi ultimele minuni ale lumii, şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos şi în rochie de stambă, şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii despre aria…
pe vremea când studiam constituţia caprei de tăiat lemne, cu pădurea spânzuraţilor deschisă taman la pagina despre execuţie, a venit o pasăre mai neagră decât corbul lui poe, dar n-a reuşit să-mi şoptească celebrul nevermore, deoarece a trecut vecinul deştept cu buldozerul şi a răsturnat ograda peste mine, uite-aşa, să…
prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert! apoi... alerg la mormântul lui rimbaud să-i cer un cuvânt împuşcat în genunchi pentru tine - altfel nu mi se supune, nu-mi răspunde la comenzi! după aceea... adorm la umbra smochinului şi visez o femeie născând vertical o piatră de…
Pagina 38 din 120