Moto: "Distanţa dintre viaţă şi moarte este egală cu distanţa dintre libelulă şi calul popii" (anonim) Plătesc tribut (ăăăhăăăă!) cuvintelor amare... (ziua, le strig şi le îmbăt cu vorbe dulci... noaptea, le scriu pe geamuri şoapte selenare... poate auzi şi vii să vezi şi să te culci!)... M-aş bucura, ţi-aş…
Te-aştept în odaia cu lacrimi/ din ochii muşcatelor caretânjesc după tine de-atuncea,/ de când le-ai mirat, la plecare,cu mâinile-ntinse spre geamuri,/ spre singura lor mângâiereşi parcă zicând rugăciune/ de linişte şi revedere!Aştept să-mi faci urme prin casă,/ surâsuri şi semne de carte,ochi dulci şi dulceaţă amară,/ aproape din tot ce-i…
Te aştept, nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald şi cu…
Nici eu nu am, nici tu nu ai.../ (toţi au de toate, şi nu cântă)...dar ştiu să dau şi ştii să dai/ ton la Cuvânt şi la Cuvântăfiindcă vreau, fiindcă vrei/ să scoatem linişti din vioare,din foaie verde pentru cei/ care-n secunda următoarese pot usca şi pot muri-n/ vacarmuri şi-n…
Şi uită-te în punctul meu de vedere/ şi vezi dacă poţi rămâne Acolo/ mai sunt câţiva zmei,/ câţiva fii frumoşi şi câteva zâne! Şi zgripţuroaice mai sunt câteva,/ şi chiar balauri mai sunt, şi fata babei, şi fata moşneagului,/ şi capra solemnă, şi lupul cel mărunt! Sigur că da, am…
BISERICĂ şi MAMĂ (pentru Ofiţerul Romică Bălan - La Mulţi Ani!)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Februarie 2021
(!) trece MAMA... trece MAMA cu BISERICA de mână -cred că se îndreaptă-ncolo, cred că se îndreaptă-ncoace -mama-mi zice "măi, copile", iar biserica o-ngână:hai să nevedim, să ţesem numai pânză pentru PACE,pânză ALBĂ CA ZĂPADA care-nseamnă CURĂŢIE,MILOSTIRE şi SMEREALĂ şi LUMINĂ ţie, mie (!)(!) trec... le văd... şi n-am cuvinte…
(!) aici e-acolo, ca şi cum ar fi/ un drept acolo întâmplat aici - eşti cea mai (ne)(de)scrisă POEZIE/ dintre ce nu am zis şi ce-ai să zici, dintre ce nu ai zis şi ce-o să zic/ atunci, acolo, când va fi aicea, aicea, când va fi acolo, când/ ne-om…
Uite: sunt în prima Clipă!.../ am venit? am fost adus?trebuie să ştiu că-s Viaţă?/ că m-a mântuit Iisus?că a fost Bigbang: pornire/ spre cruzime, spre sfârşit?treacă-meargă? tura-vura?/ embrion de Infinit?fecundare-n Gol? în Silă?/ în virtutea unui Timp?în virtutea unui Spaţiu?.../ cu Nimicul Tot la schimb?... Uite: sunt în prima Clipă!.../…
inima ta/ sufletul meu româneşte cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte n-am să nu tac/ până-mi va fi niciodată n-am să nu tac/ până-mi va fi totdeauna fără să ştiu/ că tu mi-aduci descântare celei dureri/ despre ce poate fi-ntruna cest dor…
E sâmbătă - pe apa-i milenarăse duc iertări, păcate, tot, tot, tot:bune şi rele, sacre şi profane,şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot! E sâmbătă - şi nu-i nici o scăparedin calea apei sale - hai s-o bempe toată, într-o clipă, fără milă,să nu-i mai fim şi poftă şi…
domnişoara-i Frumuseţe exemplară, destul de tristă şi înlăcrămată uneori – ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori !!! cred că aş vrea să ştiu pe…
la deal şi la vale, prin sângele tău,mă simt un titanic de-o viaţă întreagă –şi caut, şi caut...şi încă nu vădnimic temător – toţi se uită şi pleacădeparte de mijlocul tău majestos,departe de marginea ta luminoasă,de sufletul tău blând şi drept şi curat,de inima ta cum un dor de acasă…
De-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumba prin ceastă lume cu ne/muritoare, îmi caut locul ne/ştiut de nimeni drept singurul răspuns la întrebare! Şi-ncoace, şi încolo, şi oriunde, şi-oricum, şi-oricând... această căutare-i sortirea, orizontul, ne/dreptatea ne/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei! Astfel, nu altfel... fără vro oprire pentru hodină-n timpul/spaţiul unde locul…
ACESTA-I ADEVĂRUL: TOTU-I FALS/ jucat de tragicomici cu simbriedin sufletul naiv al unui chip/ senin şi condamnat la poezie !!era mai lesne să fi fost noros,/ fulger şi tunet pentru tot şi toateaceste date-n scârbă creaturi/ nepăsătoare şi ne/vertebrate ?!era mai bine să (nu) fiu cu/minte,/ să pun dispreţ pe…
sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot…
am vrut să spun ceva... dar am uitatcă n-am nici subiect, nici predicat,nici virgulă, nici punct şi nici cătarela vrun anume ori la vrun oricare !!! am vrut să spun că nu-mi aduc aminte -când am dormit, atunci, printre morminte -cum am visat frumos, cum am visatcă am şi subiect şi…
sunt gata nunţile - sunt gata/ seminţele să-nceapă drumul spre început, spre explodare,/ spre naştere, spre tot ce-a fost să fie mugur, frunză, verde,/ fruct, pândă, râvnă şi uscat, să-i fie scut deşertăciunii,/ leagăn şi tâlc şi adăpost sunt gata nunţile - sunt gata/ să pună preţ pe numitorul comun…
(!) mâine - poimâine - va să fie-un ieri, cum ieri - alaltăieri - era un mâine, cum „dai” este un fel altfel să „ceri” când gândul ne/milos miroase-a pâine (!) (!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg această (ne)greşită perfidie a timpului amarnic, surd şi sec, mut…
Ascultă salcâmul... ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să…
Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit…
(!) îţi las veşnicia să te joci/ să dai cu ea de pământsă dai cu ea de-a dura/ până o vezi ostenită şi plângândşi rugându-te s-o ierţi/ că poartă vina visului defunct -te pricepi mai mult ca mine/ să pui veşnicia la punct (!)(!) îţi las veşnicia să se joace/…
Te salut, Prietene, te salut şi te rog foarte mult să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un Vrăjmaş care ţi-a pus Otravă în Merinde şi Piedică în Roţi! Te salut, Prietene, te salut şi prezint scuze că te-am zvârlit afară de atâtea ori, că te-am împins…
Ş-acum l-aud – bătea la geam şi mă striga – (zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu areun Loc al lui, numai al lui) – şi i-am deschiscuviincios: era CUVÂNTUL DE ONOARE!!! Venea de mult – dintr-un Demult şi dintr-un Timptulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,şi dintr-un Spaţiu-n care Lacrămile…
(!) dragostea noastră-i DARE să ne ducă unde n-am fost, dar unde chiar ni-i DAT s-ajungem, vrem/nu vrem – numai ACOLO, numai aşa ne trecem pe CURAT şi ne suim din cale-n calendare, bătuţi în cuie, condamnaţi la zid, scrişi cu cerneală roşie sau neagră – sfinţi straşnici, trişti, didactici…
