Să fii în concediu înseamnă să ai suficient timp pentru tine încât să poţi, de pe o parte, să descoperi lumea şi, pe de altă parte, să te odihneşti.
Gălăţenii care preţuiesc liniştea, mai presus de orice, pot lua în calcul să îşi petreacă concediul - sau măcar parte din el - la o mănăstire. Oferta, în ţară, e foarte bogată, cam prin toate regiunile existând mănăstiri sau biserici cărora merită să le treceţi pragul. Dacă n-ar fi aşa, n-ar veni, anual, sute de străini să le viziteze, în Maramureş sau în nordul Moldovei.
Vă spunem astăzi câte ceva despre locurile pe care le-aţi putea vizita vara asta şi despre cât v-ar costa un astfel de concediu. Doar cât să vă faceţi o părere despre ce înseamnă vacanţele cu specific, în care plecaţi în regie proprie, cu maşina sau cu maxi-taxi. Dacă acest mod de a călători nu vă surânde, puteţi oricând să studiaţi ofertele agenţiilor de turism şi ale parohiilor de prin oraş. Aşa, o să plecaţi în pelerinaj cu un grup şi, posibil, chiar cu un preot, care să vă poată explica mult mai mult din ceea ce veţi vedea.
Farmecul nordului Moldovei
Putna este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din ţară. A fost ctitorită de voievodul Ştefan cel Mare (actualmente sfânt în caledarul ortodox), în anul 1466, după ce acesta cucerise Chilia. În letopiseţul Ţării Moldovei stă scris că „să mulţumească lui Dumnezeu pentru ce i-a fost dăruit lui...”. Era un obicei al domnului moldovean să ridice mănăstiri după victoriile sale militare. Mănăstirea Putna avea să ocupe însă un loc special în viaţa spirituală a timpului şi în inima domnului Moldovei. Într-un uric (act de donaţie - n.r.), voievodul scria că dă Putnei satul Jicovul de Sus, pe care îl cumpărase special în acest scop “cu toate hotarele sale vechi, cu câmpurile şi poienile, cu muncelele, fâneţele şi izvoarele, sfintei noastre Mănăstiri Putna, unde este hramul Preasfintei şi Preacuratei Maici a lui Dumnezeu şi a Preasfintei ei Adormiri, pentru ca acest sat (...) să fie Mănăstirii noastre Putna uric, cu tot venitul, neclintit niciodată, în veci”. Specială a fost şi este Putna şi pentru că aici este înmormântat Ştefan cel Mare. Cum se discută mult, în aceste zile, despre canonizarea sfântului - cu care unii sunt de acord, iar alţii nu - chiar n-ar strica să mergeţi acolo şi să vă formaţi o părerea în cunoştinţă de cauză.
Sigur că această mănăstire, în care îşi doarme somnul de veci cel mai cunoscut voievod din istoria noastră medievală, este doar una dintre atracţiile zonei. Mai la sud, la vreo 35 de kilometri (pe care îi parcurgeţi în vreo 40 de minute, cu maşina), găsiţi mănăstirea Suceviţa, una dintre cele pictate la exterior. Existenţa ei este atestată din anul 1582, iar în jurul construcţiei lăcaşului s-a creat o legendă în care parte dintre localnici cred încă. Se spune că, pentru a-şi ispăşi păcate pe care le considera grele, o femeie a cărat, vreme de 30 de ani, piatră de râu, cu un car tras de bivoli, pentru construcţia mănăstirii. Iar ce s-a clădit din piatra respectivă (dacă legenda va fi cumva adevărată), chiar merită văzut. S-ar putea să prindeţi gustul pentru biserici pictate la exterior şi să vreţi să le vedeţi şi pe celelalte. Şi nici n-aţi mai avea mult de mers pentru asta.
La 35 de kilometri de Suceviţa (încă vreo 40 de minute de mers, spre sud), ajungeţi la Mănăstirea Moldoviţa, ctitorită, în anul 1532, de către Petru Rareş, fiu al lui Ştefan cel Mare, construită cu piatră de pe valea râului Moldoviţa sau spartă din coasta muntelui de la Vama. Găsiţi, pe site-urile de călătorii ortodoxe, o mulţime de informaţii legate de arhitectura bisericii şi de modul în care s-a lucrat la ea. Dacă apucaţi să le parcurgeţi şi să vă mai şi notaţi câte ceva, v-ar putea ajuta mult să înţelegeţi mai bine istoria locului, atunci când veţi vorbi cu călugării din zonă. Istoricii spun că mănăstirea trebuie să fi avut, în epocă, şi rol de strajă militară, de vreme ce există dovezi potrivit cărora stareţul avea şi rol militar în regiune.
Atât Moldoviţa, cât şi Suceviţa fac parte din patrimoniul cultural UNESCO. Mai la est sunt mânăstirile: Arbore, Humor, Voroneţ, Slatina, Bogdana, Rădăuţi, Dragomirna, Râşca, Probota şi alte câteva.
Per total, dacă le vizitaţi pe toate, o să bateţi câteva sute de kilometri. De la Galaţi la Putna, 406 kilometri în total, plus tot cam atât prin părţile Bucovinei. Cu tot cu întoarcere, să spunem că aţi avea nevoie de vreo trei plinuri şi că vreo 900 lei s-ar putea duce numai pe carburant. Cel mai confortabil ar fi, evident, cu maşina personală. Consumaţi un plin, dar vă bucuraţi mai mult de drum. Dacă nu aveţi maşină, o să găsiţi în zonă transport, oricum ar fi. Cu maxi-taxi, drumul până acolo, înapoi, plus plimbările între mănăstiri o să vă coste, de persoană, circa 200 lei. Dar e bine să aveţi, totuşi, câteva zeci de lei puşi deoparte, pentru transport.
Variante de cazare în zonă aveţi din belşug. La Mănăstirea Putna, spre exemplu, aveţi două variante. Una e să staţi în camere mai mari, cu cinci sau mai multe paturi, aşezate în structuri supraetajate. Un pat vă va costa 10 lei pe noapte, potrivit informaţiilor pe care le-am obţinut, ieri, telefonic, de la mănăstire. Mai există, la un preţ un pic mai mare, şi varianta cazării în cameră cu două paturi şi baie pe hol. Sfat: nu vă lăsaţi descurajaţi de faptul că părinţii responsabili nu răspund, de la primele apeluri, la numerele de telefon afişate pe site-ul mânăstirii. Din câte am înţeles, e aglomeraţie. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să insistaţi, pentru că e musai să vă rezervaţi din timp locuri, ca să fiţi siguri că prindeţi. Aşa cum vă spuneam, şi românilor, şi străinilor le place în nordul Moldovei, aşa că numărul de turişti e mare în zonă, când e vreme bună.
Dacă, în schimb, vă cazaţi în Suceava, în oraş, să spunem, preţurile camerei, pe noapte, pornesc de pe la 60 de lei. Dacă vreţi confort, o să ajungeţi, cel mai probabil, să plătiţi cam 100 lei pe noapte sau peste. Spre exemplu, Canaba Cetinită este o pensiune cu zece camere, în preajma mănăstirii Suceviţa. Proprietarii cer 120 lei pe noapte, pentru condiţii specifice cabanei de munte confortabile, în care aveţi bucătărie, saună şi camere curate şi aranjate. Sunte zeci de oferte din care să alegeţi.
Mănăstirile din lemn de pe Valea Izei
Şi în Maramureş sunt măcar vreo 25 de mănăstiri pe care merită să le vizitaţi. Unele vechi, altele noi. Poveşti interesante au toate. Spre exemplu, istorie bogată are mânăstirea Bârsana. E departe, la 542 de kilometri de Galaţi. Veţi petrece cam nouă ore pe drum, dar s-ar putea să constaţi că merită, de cum veţi vedea mănăstirea din lemn, ctitorită în anul 1390. Plus că, odată ajunşi la mănăstire, sunteţi deja în Maramureşul istoric, pe Valea Izei, un loc pentru care merită să revii şi de la capătul pământului. De fapt, sfântul lăcaş a fost mutat aici pe la începutul secolului al XVIII-lea.
Biserica fusese construită de preotul Ioan Ştefanca şi de fii acestuia, în 1711, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu, pentru că îi protejase în timpul unei epidemii de ciumă din anul precedent. E interesant să intri în curtea bisericii printr-o poartă maramureşeană şi să vezi o biserică din lemn înaltă de 57 de metri! Găsiţi, totodată, în Maramureş, biserici tinere, ctitorite de oameni care sunt încă în viaţă şi care au vrut să îi mulţumească lui Dumnezeu. Un exemplu bun, în acest sens, este Mănăstirea Baia Borşa, aflată la 57 de kilometri sud-est de Bârsana.
Călătorii mai recomandă şi vizitarea altor mânăstiri ca: Botiza, Budeşti, Chiuzbaia, Dragomireşti, Breaza, Pietroasa sau Dealu Mare.
Sfaturi pentru o vacanţă reuşită
Documentaţi-vă înainte! Dacă vă lăsaţi în voia evenimentelor, concediul la mănăstire vi se poate transforma uşor într-o cursă de pupat icoane. Nu c-ar fi ceva rău în a pupa iconele - gestul face parte din ritualurile ortodoxe - dar poate că vreţi un pic mai mult de atât, cum ar fi să vă îmbogăţiţi cultura generală, să înţelegi parte dintre lucrurile care v-au mirat, de-a lungul timpului, cu privire la viaţa monahală, la modul în care sunt acestea organizate şi administrate, la ierarhia specifică sau la ceea ce îi face pe unii dintre episcopi să îşi petreacă toată viaţa, umili, în chiliile lor, în vreme ce pe alţii îi ridică în ranguri de administratori şi aşa mai departe. Or, pentru asta, trebuie să mergeţi acolo cu tema făcută!
Aflaţi regulile locului şi asiguraţi-vă că le puteţi respecta. Mai ales dacă vă cazaţi la mănăstire, sigur vi se va cere să respectaţi un set de reguli. Spre exemplu, s-ar putea să nu găsiţi spaţii pentru fumat în interior şi nici terase pe care să vă întindeţi la bere până la 4.00 dimineaţa, ca pe Litoral. S-ar putea chiar să vi se impună o oră de întoarcere în cameră. La fel de bine, s-ar putea să nu aveţi voie cu animale de companie în cameră. Aşteptaţi-vă şi să vi se restricţioneze dreptul de a vizita bisericile, pe durata slujbelor, când puteţi doar să luaţi parte la rugăciune şi…. cam atât. Mesele sunt servite, de regulă, la ore fixe, aşa că dacă întârziaţi, degeabă o să vă mai plângeţi că aţi plătit pentru mâncarea pe care n-aţi mai apucat să o consumaţi.
Ţinuta şi liniştea, obligatorii. Sigur că vi se va permite să purtaţi ţinute legere, că doar e vară şi concediu. Dar asta nu înseamnă că puteţi ieşi din chilia de vizitator în costum de baie sau în şlapi. Călugării ţin la decenţă, aşa că cel mai bine ar fi să vă pregătiţi pentru această constrângere. În plus, chiar dacă sunteţi în camera pe care aţi plătit-o, tot n-o să vi se permită să puneţi muzică tare sau să vă uitaţi cu volumul ridicat la filme. Fiţi rezonabili! Nu pentru asta se duc oamenii la mănăstire, aşa că trebuie să le respectăm şi celorlalţi dreptul de a se odihni şi a se reculege.
