Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Ne deplasăm pe drumul european dinspre Braşov către Sighişoara. Trecem de Feldioara, iar la Măieruş facem la dreapta. În intersecţia din centrul comunei Măieruş facem iar la dreapta spre Baraolt şi de aici ne îndreptăm către Odorheiu Secuiesc. În satul Tălişoara mergem spre stânga înspre comuna Vârghiş. Indicatoare rutiere de-a lungul drumului sunt. În comuna Vârghiş, la ieşirea din sat, în dreptul panourilor informative, o luăm la dreapta pe un drum forestier de 12 km, şi mergem până putem să traversăm pârâul Vârghiş, pe un pod din beton, ajungând în zona de campare, în aval de chei. Înaintea podului există un panou de informare cu referire la rezervaţia naturală Cheile Vârghişului care precizează regulile care trebuie respectate la vizitarea rezervaţiei. Cam într-o oră şi jumătate, ajungem, din Braşov, la zona stabilită de drumeţie.
Situată la limita dintre judeţele Harghita şi Covasna, în partea nordică a munţilor Perşani, Rezervaţia Naturală Cheile Vârghişului reprezintă unul din cele mai frumoase obiective ale acestor munţi. Aceasta se întinde de-a lungul unui defileu carstic spectaculos, format prin eroziunea calcarului de către apa râului Vârghiş, ce izvorăşte din munţii Harghita. Fiind o zonă calcaroasă, întâlnim un număr de 125 de peşteri explorate, galeriile acestora peşteri având împreună o lungime totală de aproape 8 kilometri şi care conţin importante depozite fosilifere, depozite arheologice şi interesante forme endocarstice. Rezervaţia poate fi vizitată pe cele trei poteci amenajate, accesibile tuturor turiştilor indiferent de experienţă, vârstă sau condiţie fizică. Nici unul din cele trei trasee marcate nu depăşeşte mai mult de două ore ca timp de parcugere. Traseul marcat cu cruce albastră, reprezintă traseul principal ce parcurge sectorul de chei şi necesită traversarea râului în mai multe rânduri. Dacă partea de aval a cheilor este amenajată cu podeţe, evitând traversările direct prin apă, în schimb partea de amonte necesită direct traversarea prin apa rece a Vârghişului.
Traseul marcat cu bandă galbenă se intersectează cu marcajul cruce albastră în zona de chei şi porneşte din apropierea peşterii Orbán Balázs (cunoscută şi sub numele de Peştera Mare de la Mereşti), urcă deasupra versantului stâng al cheilor, în sensul de curgere al râului, de unde ai o panoramă extraordinară asupra cheilor Vârghişului şi se continuă în amonte de chei trecând pe lângă zona de campare, spre Băile Chirui.
Traseul marcat cu punct roşu porneşte din dreptul primului pod, de la intrarea din aval în chei şi urcă prin pădurea de foioase, finalizându-se la intersecţia cu bandă galbenă, în punctul de belvedere. Pe lângă traseele marcate, mai sunt permise vizitarea şi a următoarelor peşteri: Peştera Orbán Balázs, Peştera Calului, Peştera Tătarilor şi Şura de Piatră. Restul peşterilor se pot vizita doar cu aprobarea şi în prezenţa custodelui.

Peştera Mare de la Mereşti

Se află în zona centrală a cheilor, pe versantul stâng în direcţia de curgere a pârâului Vârghiş. Cele mai importante informaţii despre Peştera Mare de la Mereşti sunt oferite de Fekete Istvan, care, ajutat de un localnic din Vârghiş, au explorat şi cartat în anul 1835 toate galeriile şi sălile elaborând astfel planul peşterii. Mai multe însemnări făcute în acel an se pot identifica şi în acest moment pe pereţii galeriilor. Cercetările sale au fost îmbunătăţite ulterior de Orbán Balázs, al cărui nume poate fi identificat în momentul de faţă cu numele Peşterii Mari de la Mereşti. Accesul în peşteră pe trei scări metalice care te aduc în dreptul unui intrări de 12 metri lăţime şi 6 metri înâlţime, pe acest considerent fiind una dintre puţinele peşteri din România cu aşa deschidere mare. Peştera nu prezintă formaţiuni de calcită, în schimb este de luat în seamă numărul impresionant de lilieci (foto). Peştera a fost folosită de localnici drept refugiu împotriva năvălitorilor, dovadă stând încă urmele zidului de apărare de la intrare.
Condiţii de vizitare
. Durata medie de vizitare integrală a peşterii este de două ore, aceasta se poate vizita în orice anotimp, temperatura medie de-a lungul anului fiind în jur de 10 grade. De reţinut, că sunt necesare mijloace de iluminare şi îmbrăcăminte de protecţie întrucât şansa de a te murdări este mare.

Citit 5155 ori Ultima modificare Marți, 04 Iunie 2013 12:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.