Expediţia noastră a început pe 10 august 2014. 22 de camarazi din toate colţurile ţării, antrenaţi, motivaţi şi voioşi, coborau în aeroportul din orăşelul Mineralnye Vody, situat în sudul Rusiei, locul de plecare spre cel mai râvnit şi mai înalt vârf din Caucaz.
Aflat la o altitudine de 5.642 de metri, vârful Elbrus a strâns multe poveşti, pe multe continente. E un masiv unde anduranţa şi perseverenţa sunt la ele acasă. Nu ai nevoie de corzi sau aptitudini de căţărare, dar ai nevoie de cele două însuşiri menţionate mai sus.
Antrenamentul montan este opţional. Dacă te trezeşti dimineaţă şi îţi bei cafeaua la birou e posibil să nu reuşeşti să urci pe Elbrus. Însă, dacă îţi faci exerciţiile sau antremanetul de sală, outdoor sau măcar sărind coarda în parcare, şi după aceea dai pe gât un pahar de apă cu lămâie şi seminţe de chia, atunci şansele tale cresc vertiginos.
Pregătire şi aclimatizare
Primele zile de pregătire pentru Elbrus au fost pline de antrenamente, cu vârfuri pentru aclimatizare de peste 4.000 de metri. Începusem să vedem diferenţa între cei mai bine şi cei mai puţin bine pregătiţi.
Ziua de 16 august se apropia. Eram la 4.150 de metri, ultima tabără, amenajată din nişte saltele incomode şi un colţ cu sobă pentru ceaiuri. Inimile noastre începeau să se ducă în călcâie, emoţiile furau orice gând, pofta de mâncare dispăruse, iar alitutudinea ne ameţea. Am plecat la trei dimineaţa, urmând un traseu de circa şase - opt ore până în vârf. Se anunţa vreme bună şi vânt cu ninsoare spre amiază. De jos, panta nu părea abruptă, ci propice unui mers încet şi lin către gigantul din faţă.
Unul dintre prieteni, Eugen Popa, începător într-ale munţilor, fără nici măcar un varf atins vreodată, însă un entuziast înfocat al puterii mentale, a strâns din dinţi până la 5.450 de metri, loc unde fizicul său masiv s-a oprit. A ajuns până acolo numărându-si paşii din zece în zece, neoprindu-se până nu a atins cifra dorită. Mersul în zig-zag, încurajările echipei sau autosugestiile legate de un buldozer care merge încet şi bine, în plină ascensiune, n-au fost de ajuns. L-am privit şi îl vedeam undeva în spate cum începuse să se odihnească, pe zăpadă, la fiecare zece paşi.
Efort supraomenesc
Priveam înainte şi vedeam ultima pantă a vârfului. Abrupt, 200 de metri de efort supraomenesc în faţa mea. Vedeam cum unii coborau, pentru că răul de altitudine, oboseala şi panta îi descurajase. Alţii se puneau în fund, pentru că nu puteau să coboare şi sperau să se ducă pe zăpadă la vale, dar era periculos din cauza colţarilor. Unii coborau în funie, încet şi calm către valea abruptă.
CITEŞTE ŞI: Un NOU DRUM a fost INAUGURAT în România
Sus, începeau să se adune norii şi soarele să dispară.
Am atins vârful şi am izbucnit, fără să-mi dau seama, în plâns. Ochelarii de schi îmi ţineau lacrimile şi realizam că deja erau uzi. Pe vârf ne-am strâns cinci români şi un rus. Am ţipat, am făcut filme şi fotografii, timp de vreo 30 de minute.
Coborârea
A început să ningă şi norii să acopere totul în jur. Ceaţa era aproape. Urma traseul mai dificil; coborârea. Vremea a ţinut, totuşi, cu noi şi ceaţa n-a fost chiar atât de deasă; vedeam patru - cinci metri în faţă. Era suficient pentru cărarea bătătorită către altitudini mai omeneşti.
Am atins vârful 14 din cei 22 de români. Optimismul a rămas însă şi pe chipurile celor care nu reuşiseră. Aventura îi fermecase, realizând cu toţii că nu atingerea vârfului este cea mai importantă, ci trăirile, transformările şi evoluţia interioară pe care o capeţi pe munte reprezintă adevaratul câştig al omului iubitor de natură.
Europa sau Asia Controverse geografice
Elbrus este cel mai înalt munte din Caucaz, având cel mai înalt punct la altitudinea de 5.642 de metri. Unii geografi susţin că ar fi cel mai înalt vârf din Europa, dar acest aspect este controversat, pentru că masivul se află la graniţa dintre Europa şi Asia.
Muntele este un vulcan stins care are două vârfuri, "Vârful de est" (5.642 de metri) şi "Vârful de vest" (5.621 de metri). Ambele sunt acoperite de gheţari, iar distanţa dintre piscuri este de 1.500 de metri, punctul cel mai înalt al vârfului fiind marginea craterului.
Controversa cu privire la situarea lui Elbrus în Asia sau Europa provine de la măsurarea topografică a cartografului suedez Strahlenberg (1676–1747), care a mutat graniţa iniţială dintre Europa şi Asia de pe linia cursului Donului la munţii Urali.
Destul de periculos
Escaladarea durează, în mod obişnuit, patru-cinci zile şi necesită, de preferat, câteva zile suplimentare pentru aclimatizare. Până la altitudinea de 3.800 de metri, în locul numit "La butoaie", puteţi ajunge folosind mijloacele de transport pe cablu. Următoarele tabere sunt "Priut" (4.300 de metri) şi "Stâncile lui Pastuhov" (4.800 de metri), ascensiunea finală putând începe de la oricare din ele. De la "stâncile lui Pastuhov" până pe vârf ascensiunea durează circa şase ore, dar, chiar dacă pe vreme bună poate părea uşoară, nu trebuie să subestimaţi acest vârf.
CITEŞTE ŞI: TURISM/ România uimitoare: Parcul Naţional Retezat, o experienţă de neuitat
