Mă sui în trenul de 21. Din Galaţi mă sui. Vreau să ajung în Iaşi, la poetul Ioanid Romanescu, "poştaş" la redacţia revistei "Convorbiri literare". Cu melcul ăsta merg până în Bârlad, iar de acolo am să iau un tren mai accelerat dinspre Bucureşti. Ştiu că, oricum, până dimineaţă, am să mă dau jos în gara capitalei Moldovei din totdeauna. Am să mă dau jos şi am să simt iar aroma de odinioară a celui mai binecuvântat Văzduh. Am să mă dau jos şi am să Văz Duhul ...

Am fost la mama... (şade lângă tata)... mi-au spus să stau cuminte şi încet, mi-au spus că Veşnicia este gata să-nceapă steaua altui Nazareth!   Am fost la tata... (şade lângă mama)... aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi să-nceapă alt "si vis amari, ama"... printre ne/muritori emcepătraţi!   Am fost să-nflăcărez o lumânare înaltă de la cer până-n pământ, poate aud cum vede fiecare dacă mă ţin de suflet şi cuvânt!   Tata-i cărare, mama e ograd ...

Zdravănă ploaie! Cam cu piatră! Cu piatră, fără piatră, ploaia aceasta-i nestemată! Aşa zic oamenii de la "ţară" (cum se fasolesc cei de la oraş). Cei de la oraş nu zic aşa. Cei de la oraş, huruind de prostie şi aroganţă, urlă că nu-i bună ploaia, că le intră apa-n gât şi le inundă locul unde le-a stat sufletul, dar le-a fugit în alte carcase. Urlă că vor senin, că pleacă la mare să-şi plimbe construcţiile damblagite şi inutile, alcătuirile lor din resturi şi ...

(pentru doamna învăţătoare Rodica Răşcanu, La mulţi ani!) Vreau să vă spun ce nu aţi auzit niciodată: între cal şi călăreţ nu există semnul egal... calul te duce unde vrei, dar nu te întreabă părerile lui Napoleon despre incursiunile lui Hanibal! Cavaler al Veselei sau al Tristei Figuri, călăreţul ajunge la Roma, ajunge la Piramide, ajunge unde vrea... dar nu se întreabă dacă domul cal mai are potcoave, dacă mai are copite! Vreau să vă spun că trecerea noastră n ...

Are trei picioare. Merge aşa. Nu, are patru picioare. Dar unul, dreptul din faţă, îi atârnă inert, inutil. Văd că nu-l poate pune pe pământ, pe asfalt. Şi nici nu poate scăpa de el. Oare îl doare? Mă uit în ochii lui. Nu plânge. Dacă nu plânge, înseamnă că nu-l doare. Aşa cred eu. Dar dacă-l doare, însă nu plânge? E posibil, nu? Dar dacă nu ştie să plângă? E posibil, da? Vrea să traverseze cu ceilalţi. Că nu-i singur. E cu mulţi fraţi, cu multe surori, cu mul� ...

!vino să bem o cafea împreună/ şi apoi să-ţi ghicesc în cafea: eşti o femeie cu inimă bună,/ mai bună ca inima mea! !vino să bem nişte sânge de vie/ şi apoi să cântăm printre vii: ave marie, doar ave marie.../ ce lună în ochii pustii! !vino şi spune-mi măcar bună seara/ şi apoi să te văd, să mai văd cum dorul se stinge, cum arde ţigara,/ cum totul e vis şi prăpăd! !vino şi spune, aşa, cât e ceasul.../ de-o vreme încoace n-am timp, stau şi măsor veşnicia cu ...

Răspund: "nu ştiu dacă pot să trec, azi, pe la matale, dar stai un pic să-mi revin! cum, adică, m-ai auzit din ogradă? zici că vocea care se izbea de clopot este vocea mea, era vocea mea? acum, când vorbim, de ce nu se mai aude din sâmburele lumânării, de ce nu se mai loveşte de clopot? vrei să spui şi să cred că nu orice cuvânt are loc în Memoria Universală? sau te ţii de glume?"... Eforul mă ascultă, zâmbeşte ca din altă lume, îşi trece ochii prin mine, înainte şi ...

Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin - duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot... semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin, pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod! Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus - rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat... spunere până aude şi surdul ce mutul a spus atunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat!   Ploaia - o sfântă ispravă de fulger şi tunet - mereu ...

O lumânare aprinsă în memoria codobelcului ucis? Sigur că da! Şi un semn de cruce? Sigur că da! Şi o rugăciune? Sigur că da! De ce? Uite-aşa, să se mire proştii!... (cum zice Marin Preda, nu?)... Sigur că da!... Însă, ceva foarte ciudat se petrece după acest ritual mai mult ori mai puţin agreat de trecători/muritori. Ceva de dincolo de realitatea imediată. Parol, încep să văd conturul unor două mâini întinzându-se spre mine, spre semnul crucii mele, din mijlocul nevăzu ...

Din gol... din plin s-aude cum bate Veşnicia şi strigă prin adâncuri că-i singură şi vrea să vină lângă mine, la cuminecătură, sub sfeşnic, sub icoane, ori să mă duc la ea! Şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea, şi-i înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea: nu poate fără mine, e gata să-nceteze din viaţă, şi vrea numai din lumânarea mea să-şi ia nişte lumină, să-şi ia nişte căldură, să-şi ia din manuscripte poemul paraclis, ectenii de prin scrip ...