* „Are pe mână fonduri UE să facă o canalizare şi el chiar o face?”. „Se… pe el de frică pentru o amărâtă de interceptare! Până facem expertiza tehnică, după aia dă-i cu apel, dă-i cu recurs, contestăm completul, contestăm mama completului dacă e nevoie, schimbăm avocaţi, schimbăm judecători, schimbăm în legile! Facem ca la carte. Şi până facem noi toate astea trec trei-patru ani ca popa, e timp să albim orice pată! Să aibă el pe mână fonduri de la UE să facă o canalizare şi el chiar o face? Da-i tâmpit? Dacă acum, cât avem vaca pe mână n-o mulgem, când? După alegeri? Păi la mulsul viitor s-ar putea să stăm pe margine să facem poze! Cu generaţia asta nouă care iese la vot şi le merge mintea mai bine ca un calculator nu vezi că nu ştii la ce să te aştepţi?”, perora furios un parlamentar în serialul „La(s) Fierbinţi”. Aş fi vrut să râd, dar îmi îngheţase zâmbetul pe buze. Era prea real. Şi pentru că nu-mi ajunsese duşul rece, a mai venit o găleată peste ochi: „Nu numai că trebuie să votez, dar trebuie să stabilesc şi ce votează partidu’, să le spun la toţi pe ce buton să apese! Dacă de nervi greşesc tabăra şi votez împotriva intereselor noaste?”.
Nu ştiu voi, dar mie mi s-a făcut frig. Şi frică.
