* „Modestie şi dedicare”. „Am făcut trei ani de rugbi profesionist. N-am făcut decât clasa a IX-a, pentru că m-am îndrăgostit nebuneşte. La 17 ani am născut, la 18 ani m-am căsătorit. M-am angajat aici pentru că îmi convine programul. Am o fetiţă de cinci ani pe care o duc la grădiniţă. Am construit o casă, dar îmi trebuie bănuţi să o termin. Aş vrea să-mi continui şi studiile”, mărturisea Ramona, o tânără angajată, fără să ştie că cel cu care vorbeşte în pauza de masă este însuşi „Şeful sub acoperire”, patronul firmei. Energică şi implicată, nu era prea mulţumită de viteza de lucru a noului ei coleg, despre care aflase că a fost profesor de sport: „Cam lent, domn’ profesor de sport! Ce sport? Şah?”. La finalul emisiunii Pro Tv, patronul avea să-i ofere o primă de studii - câte 6.000 de lei pentru fiecare an de liceu absolvit - şi 10.000 de lei pentru a-şi finaliza căsuţa. „Nu ştiu dacă toate astea mi se cuvin!”, a spus, copleşită, Ramona. Mă gândesc la noi, ce mulţi şi veşnic nemulţumiţi, cărora ni se pare că totdeauna ni se cuvine mai mult decât primim. Şi la Ramona, care preferă să muncească noaptea, pentru a-şi petrece dimineaţa cu fetiţa, şi căreia, când i se oferă daruri, se întreabă dacă le merită.
Fostă rugbistă de performanţă: mamă la 17 ani, soţie la 18 Scris de Anca Melinte
