Moto:
„destul cu atâtea găşti aristocrate/ ce caută şi-n cântece câştig/ un cântec nu-i nimic dacă nu face/ mai cald în casele în care-i frig” - (Adrian Păunescu)
Trec pe lângă poarta care/ prejmuie un hleab de casă -
ţânca leagăn-o păpuşă/ zdrenţuită şi frumoasă !!!
O salut copilăreşte/ - lacrămi simt printre vocale -
ţânca leagănă păpuşa/ n-amintirea mamei sale !!!
- Ce-a păţit păpuşa, fato?/ (o întreb... şi-i dau mâncare)
- Nu a fost cuminte, nene,/ şi-a bătut-o mă-sa... tare !!!
Vine câinele din curte/ - parcă e un hleab de câine -
ţine-n gură o păpuşă/ şi mă latră să-i dau pâine !!!
- Ce-a păţit câinele, fato?/ (o întreb a doua oară) -
Ţânca leagănă şi cântă:/ cum păpuşa lui să moară ???
Plec... şi dau-napoi privire/ părintească peste toate:
toate plâng, toate mănâncă/ - Doamne, ce singurătate !!!