Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Motto:
"te rog, iubita mea, întinde mâna,/ ridică-mi valea plângerii pe deal,
să-mi fie dor şi mai aproape luna/ când lupii fură viaţa unui cal!"
(Iolanda Cremene)
N-ai cum să stai (tot timpul) fără Niciodată!
n-ai încotro... (este o doamnă)... să-i arăţi
că o iubeşti ca pe o notă de răsplată
pentru murirea altor şi-altor niciodăţi!
N-ai ce să faci... (nu ai ce pierde, nici ascunde,
şi nici pe tine nu ai unde să te-ascunzi)...
ai ocolit atâtea volburi muribunde
şi-ai părăsit atâţia fluturi muribunzi!
Nu poţi să ştergi, nu poţi să uiţi trecutu-n care
ai fluierat la ciocârlii... (ca un tălâmb)...
ai tot scuipat pe simfonia din cicoare
şi-ai blestemat vremea orchestrelor de câmp!
Ce altedăţi ai spart sub talpa vinovată
de-a fi călcat pe viu, pe mort, pe grâu, pe maci!
gata, e timpul, vine doamna Niciodată...
sărută-i mâna... jură-i (drept) că nu mai faci!
