* Festivité! „Doamne, ţi-au încurcat îngerii robinetele! La NOI trebuia să dai ploaie, că de-aia umblăm cu icoanele pe câmp! Nu peste bieţii francezi, că i-ai murat de-a dreptul sub potopul olimpic!”, gândeam cu păcat, urmărind spectaculoasa ceremonie care a deschis Jocurile Olimpice. La TVR 1. Proastă alegere! Abia ce cântase lugubru, de la fereastra Conciergerie, Maria Antoaneta, ţinându-şi căpăţâna decapitată: „Ah, ça ira, ça ira, ça ira/ Les aristocrates, on les pendra!”, că TVR 1 a băgat publicitate.
Aveam să descopăr, apoi, că am fost privată de unul dintre uluitoarele momente ale ceremoniei! Şi n-a fost singurul. Până unde a mers ipocrizia TVR? Pe pagina de Facebook, TVR a salutat echipa olimpică de peste Prut, dar la momentul defilării sportivilor a dat… publicitate! Bine că pe-ai noştri nu i-am ratat!
Despre ceremonie?! Au fost momente absolut senzaţionale, incredibile, de neuitat, dar şi unele pe care… oi fi eu prea încuiată de nu le-am priceput. Nu mi-am putut lua ochii de la misteriosul cavaler purtător al flăcării olimpice, dar de ştrumful supraponderal de pe tipsie, care-l închipuia pe zeul Dionysos, m-aş fi putut lipsi. Să iertaţi, are şi incluziunea mea limitele ei! Pe urmă am văzut-o pe domnişoara care-i ţinea umbrela legendarului Tony Estanguet şi am priceput că şi „égalité”-ul franţuzesc are limite. Dar pentru momentul Nadiei Comăneci purtând flacăra olimpică - uau, ce apariţie şic şi ce aer franţuzesc avea! - pentru interpretarea dumnezeiască a lui Celine Dion, de la etajul întâi al Turnului Eiffel, iert absolut orice! Chapeau bas, Paris!
