* Ceremonie. Da, un podium, cred că a lipsit de la festivitatea în cadrul căreia gimnasta Ana Maria Bărbosu şi-a primit medalia de bronz câştigată la Jocurile Olimpice de la Paris. Insist: medalie de bronz câştigată acolo, pe solul olimpic al arenei de gimnastică, de Ana Bărbosu. În opinia mea, Decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv doar a confirmat câştigarea acestei medalii şi a permis ca ea să fie decernată titularei de drept. Deşi s-a precizat de două ori că tot ceremonialul decernării medaliei urmează protocolul Comitetului Internaţional Olimpic, eu cred că un podium ar fi trebuit amplasat acolo, pe esplanada Casei Olimpice din București, unde a avut loc festivitatea. Fie şi pentru că statura minionă a sportivei părea că se pierde în înălţimea participanţilor. Din nou m-au impresionat modestia, onoarea şi bunul-simţ, transpuse în cuvintele ei. Mulţumirile către toţi cei care „au adăugat câte un pic de bronz la medalie”, începând cu primii antrenori pe care i-a avut la gimnastică. Şi remarca despre „greutatea” medaliei, la propriu şi la figurat! Apropo de medalie, s-a precizat că nu este, din punct de vedere fizic, cea pe care a primit-o americanca Jordan Chiles. Şi cred că e mai bine aşa. Chiar dacă trofeul americancei îşi pierde valoarea olimpică, e bine că medalia îi va rămâne.
Revenind la podiumul de la care am pornit, aş îndrăzni să spun că Ana Maria Bărbosu îl are deja. Podiumul inimilor noastre, ale celor care am crezut în valoarea, în munca şi în talentul ei!
