* Complexe. Da, ştiu, a trecut de două luni vremea colindelor şi refrenul corect e „Linu-i lin şi iară lin”, nu „Crinu-i Crin”. Dar aşa se apucase un gând să-mi fredoneze la ceas târziu de noapte, când afară ningea liniştit, în casă, la televizor, Crin Antonescu răspundea la cele „40 de întrebări cu Denise Rifai”, pe Kanal D.
Sigur că au fost şi întrebări mai incomode, şi răspunsuri mai interesante, dar mie mi-ar rămas în minte cel legat de complexe: „În mod nejustificat, după cum a reuşit să mă convingă Adina, soţia mea - ea este singurul om care a reuşit, foarte târziu să mă convingă! - am socotit că urechile mele sunt ori prea mari, ori că sunt uşor clăpăuge. Dar nu de asta am purtat părul mare. În liceu nu aveam părul atât de mare cum l-am avut ulterior ca student sau chiar ca ministru, până destul de târziu. Eu fac parte dintr-o generaţie pentru care părul lung era una dintre bucuriile noastre. Nu mi-aş mai lăsa părul foarte lung, dacă aş avea vârsta aceea. Am fost convins între timp că urechile sunt în regulă”, a explicat Crin Antonescu.
„Nu contează cât de lung am părul, important e cât şi cum gândesc!”, a schimbat, brusc, repertoriul, gândul meu cântător.
În ceea ce priveşte complexele pe care le are politicianul, aflaţi că e un om timid, dar nu complexat: „Fiica mea nu poate crede, spune că aşa ceva este strigător la cer. Cum să fiu timid când am umblat în mulţimi de oameni, adresez discursuri unor săli, merg la emisiuni de televiziune. Sunt, totuşi, un om iremediabil timid, dar complexat nu!”.
