Se iau câteva bucăţi de blonde vrea Negru, se aşează în faţa pupitrelor şi se asezonează cu nume şi profesii care mai de care mai intrigante, nu neapărat şi reale. Se amestecă, ameţitor, întrebări derutant de simple, după care se face băşcălie de lipsa de inteligenţă şi cultură generală a blondelor. Rezultatul: o emisiune de divertisment pentru adevăraţii misogini şi toate urâtele din lumea asta care urăsc blondele. Emisiunea de miercuri – „de colecţie”, adică, vezi Doamne!, cu pretenţii – a fost la înălţimea pretenţiilor. Blondele erau blonde şi stupide – deşi unele au jucat forţat prostia - , dar erau şi enervant de frumoase, în timp ce Bahmu şi cu Prodanca întruchipau perfect imaginea telespectatoarei-robot a emisiunii: brunetă şi şleampătă. Fetele cu păr bălai nu au reuşit să amuze răspunzând la întrebarea „sub ce nume este cunoscută Riviera Franceză?” cu răspunsuri gen: „Saint Tropez”, „Sena” sau „Catalania”. Asta, în ciuda faptului că respondentele se recomandau a fi profesoară de sport, jurnalist sau asistent vânzări. În acest răstimp penibil, Bahmu şi Prodanca se şuşoteau reciproc, iar Negru făcea ce ştie el mai bine: să strige din răsputeri şi să-şi exprime uimirile prin fraze gen „fata, eşti normală la cap?” sau „uite-o pe tăntăloaica asta”. Înclin să cred, totuşi, că invitatele nu încasează milioanele de la finele emisiunii, nu pentru că oricum au conturi rotunjoare, ci pentru că blondele trebuie şi ele plătite serios pentru a sta pe post de proaste, la televizor!
* Este adevărat, nu am de ce să fiu pretenţioasă; pe Kanal D rula, în paralel cu blondele lui Negru o emisiune atât de anostă, încât Negru ar fi putut trece în categoria Oscarurilor! Vorbesc de „Căsătoreşte-te cu mine!”, unde cele două pretendente la acelaşi inel de logodnă, despre care am aflat că „nu încape pe două degete” (?!) se fâţâiau prin faţa camerei de filmat în rochii de mireasă. Între Iulia care s-a recomandat „o fată mai rezervată” (motiv pentru care a vrut o rochie „gen prinţesă” – bine, frate!, că nu era vreo exuberantă!) şi Lidia care îşi propusese să poarte o rochie „foarte spectaculoasă” mie mi-a plăcut povestitorul; era răcit şi vorbea pe nas, aşa că puteai înţelege ce vrei din fonfăielile sale!
