* Ponta cel galanton. Sincer, de pe vremea când premierul Călin Popescu Tăriceanu se răţoia la sinistraţi, întrebându-i dacă nu vrea să le ridice un hotel, în loc să zică mersi că nu stau sub cerul liber, n-am mai văzut atâta mitocăn… grosolăn… atâta lipsă de diplomaţie din partea unui premier şi lider politic cum e Victor Ponta. „Barca gonflabilă, pluteşte uşor” îmi venea să cânt, iar lucrătorii ISU înhămaţi la ea şi sinistraţii care se bălăceau în apa până la genunchi şi aveau grijă să nu facă valuri ca să nu-i stropească domnului Victor Ponta costumul bejuliu, sclipitor de curat, potrivit mai degrabă pentru o croazieră pe canalele Deltei decât pentru o inundaţie în Teleorman. Evident, mai potrivite ar fi fost o pereche de cizme pescăreşti, cu care premierul să „calce” apa, care lui, înalt cum îl ştiu, i-ar fi bătut gambele, dar poate că n-au găsit încălţări pe măsura lui, mai ştii?! Şi abia ce se aburcase în gonflabilă că-l aud pe Viorel zămislind porumbelul: „Tu ce faci, fă, Doina, aicea? Aveai chef de nişte inundaţii?”. Întrebarea o viza pe Doina Pană, ministrul Apelor, care tocmai se urca, amărâtă, în barcă. „Păi nu aveam chef, da’...”, răspunde sictirită, femeia. Pe scurt, dacă-i ordin, cu plăcere! Scena s-a petrecut sub ochii presei şi mai ales ai camerelor video. „Fă, Doina”, e o doamnă, şi e mai mare cu 15 anişori decât premierul. Şi chiar dacă erau la ţară, în Teleorman, la inundaţii, „fă”-ul parcă n-avea ce căuta pe post de apelativ. Acuzaţi-mă că sunt băsistă, dar parcă sună mai delicat „păsărică” a lui Băsescu decât un „fă” interministerial. Oare şi doamna Daciana o fi la o adică „fă, Daciana” sau apelativul e rezervat doar membrelor guvernului?
* Ho, băi, ziarişti! Bine că măcar cu presa a fost ceva mai delicat în exprimare: „Staţi cu camerele, că mă întorc imediat, ho!”. Da’ măcar n-a făcut pe nimeni „găozar” sau „ţigancă împuţită”! Deşi dacă mă gândesc la replica ofuscată la întrebarea „Ce facem până se construieşte digul?” - „Crezi că pot să opresc eu ploaia sau o opreşti tu?”, mă tem că „fatalitatea” nu e departe.
