* Iaar?! Jur, de când a început 2015 trăiesc un perpetuu déjà vu. Ieri dimineaţă, pe inima goală, am primit, ca pe un croşeu în neuron, vestea că iar a plecat Adriana Bahmuţeanu cu plozii de la Silviu Prigoană. Şi, desigur, cuvânt cu cuvânt, ce mesaj i-a trimis soţului care o ştia cu pruncii la patinoar. Iaca în vreme ce el îşi închipuia că Bahmu şi copiii se dau pe lunecuş, i s-a dus în… derizoriu pe gheaţă bunătate de "căznicie". Revenind la mesaj, am sentimentul că Bahmuţeanca a trimis mai întâi mesajul la presă şi, apoi, după ce au apărut news-alertele, i-a dat de veste şi consortului. Sincer, nu ştiu ce-o să priceapă domnul Prigoană din informaţia: „Dragă Silviu, am plecat cu copiii la o altă casă”. În locul lui, aş aştepta-o la uşa postului tv la care Adriana prestează „Necenzurat” şi aş întreba-o de adresă. Nu ştiu cum va evolua noul divorţ - cine mai ştie al câtelea - dar, sincer, mi-e dor de vremurile în care Bahmu şi Prigoană se certau în direct, din aceeaşi casă, dar de la telefoane diferite, la televizor, apoi se „dregeau” cu un pahar de vin roşu şi dezlănţuiau o partidă de amor. Desigur, ca să aibă ce povesti a doua seară la televizor…
* Şi totuşi divorţul. Bahmuţeanca nu e singura care vrea să divorţeze. Şi bietul soţ al Antoniei îşi vrea libertatea, mai ales de când s-a pricopsit pe numele lui cu un copil la care n-a avut nicio contribuţie. Şi unde mai pui că e băiat, deci îi poate duce numele mai departe… Mă rog, poate că italienii n-or avea orgolii de-astea. Ideea e că, potrivit România Tv, Castellano a venit în ţară şi aşteaptă să se redeschidă notariatele sperând că va semna şi el actele de divorţ. Dar avocatul Antoniei, nu şi nu, că nu semnează despărţenia în orice condiţii. Nu m-aş mira ca bietul Vincenzo să fie nevoit să plătească pensie alimentară pentru pruncul care, legal, fiind născut în timpul căsătoriei, îl are ca tată pe soţul mamei.
* Amor la 60 plus. Dacă tot suntem în 2015, mă gândesc şi eu cine vor fi „amanţii” noului an. Că în 2014 au ţinut capul de afiş alde Viorel Lis şi Guţă. Poate, totuşi, mai scădem şi noi ştacheta. Măcar pe la 40 plus…
Citeşte şi: De Revelion, i-am numărat ouăle Iuliei Albu
