Mergem pe trotuarul Dezamăgirii. Unul dintre ele. Că toate-s ale Dezamăgirii. Mergem spre colţul din dreapta. Sau din stânga. Mergem să vedem cum mai „merg” sicriele. Că, în condiţiile de alarmă civilizatoare contemporană, poţi să „dai colţul” cât ai zice „Rai”. Ce minunat şi încurajator sună: „Colţ de Rai”!. Are dreptate administratorul magazinului cu „blindate” pentru „lumea de apoi”! Când toată viaţa „stai” în Iad, e firesc să salivezi uitâ ...

Cu ton scăzut şi protector, moş Mutelcă ne întreabă pe fiecare dacă mai suntem amăgiţi, dacă mai răsuflă vreo urmă de iluzie prin sufletele şi trupurile noastre fisurate/ sfărmate de asaltul campionilor la finalizarea Turnului Babel. Sigur că nu! Nici cea mai mare amăgire nu poate face faţă unui asemenea atac furibund! Numai şi numai dezamăgire! Oare-i mai bine aşa? Moş Cherpedin dă din mână a lehamite, zice că trebuie măsuri urgente pentru stoparea cestui pericol imi ...

şi nu mai vreau să nu mai ştiu/ că nu mai vrea să nu mai ştie despre ce-a fost când nu eram/ doi despărţiţi de veşnicie - şi nu mai pot să nu mai văd/ că nu mai poate să nu vadă cum nu mai zbor şi nu mai merg/ ţinându-mă de balustradă prin universul care vrea/ să nu mai ştie că nu poate aduce sufletului meu/ sufletul ei ascuns în moarte şi nu mai cred că nu mai am/ noroc să ştiu că nu mai are aripi şi tălpi să ne-ntâlnim,/ să-nvingem orice depărtare, să-nv ...

Mărşăluim pe Prelungirea Dezamăgirii. Una dintre ele. Dintre toate, adicătelea. Că nici o Dezamăgire nu se termină brusc. Mai bine zis, nici o Dezamăgire nu se sfârşeşte niciodată, niciunde. Mărşăluim fără cuvinte. Hodoronc-tronc, moş Ion Mutelcă se opreşte ca lovit de trăsnet. A. Ghiuţă se opreşte ca şi cum s-ar fi împiedicat de-un obstacol nevăzut. Şi Vasile Cherpedin se opreşte tot la fel. Aerul se zigzagulează, se ofileşte, se sfărâmă, cade pe asfalt, suspi ...

ascultaţi-mă, tovarăşi/ de frumos şi vis: locul cesta-i totdeauna/ gratis şi deschis, are timp să ne primească/ mult şi berechet, n-are nici o îndoială/ şi nici un secret !!!ne primeşte cu lumină/ şi cuvânt de psalm şi cu pâine şi cu sare,/ serios şi calm, noi suntem cu stea în creştet/ şi copiii lui şi ne roagă să nu credem/ vorbele oricui !!! locul cesta-i un exemplu/ sobru şi curat pentru toţi, din partea celui/ mai apropiat, celui care-i pur şi simplu/ ca un fapt ...

„Vezi? e frig aici, acuma, ca-n biserică! îţi place?/ cine vrei s-aprindă focul în biserici şi în creier?/ îl aştepţi pe Dalai Lama să-ţi şoptească vino-ncoace?/ cum poţi, oare, pune preţul ignoranţei pe un greier? Te-am rugat, fă, chinuito, să le uiţi pe ale tale,/ să te-ntorci la ale mele! ale mele nu sunt toate,/ însă, treacă-meargă, unde-s alte legi sacramentale/ înţelese, nalte, simple doar prin foc şi prin păcate?/ unde-ţi mişună-ndurarea, lacrima, iubirea ...

nu am trecut, nici viitor,/ ci numai cred că mi se pare c-am fost şi c-am să fiu cândva/ un oarecine-oarecare prezent acolo... ş-am să spun:/ şi eu, de azi, am înainte şi am şi înapoi, şi eu/ am tot ce vreau şi se cuprinde între un punct fără nimic/ din tot ce încă nu se ştie şi alt punct, însă cu nimic/ din tot ce-nseamnă vecinicie, între un tot neterminat/ şi-un tot ce încă nu se poate muşca, fiindcă nu-i de-ajuns/ pentru ce-ar fi infinitate ceva îmi pune punct ...

Motto:"un rob şi o roabă printre robi şi printre roabe/ nu se despart niciodată/ nu se despart decât în silabe" - (Iolanda Cremene)  (!) ne împărţim unul la altul corespunzător vitezei de propagare a iubirii cu numărător şi numitor ca doi oameni care ştiu de ce şi cum şi cât trebuie să-(şi) dea apoi tragem linie şi (ne) vedem dacă a mai rămas ceva (!) (!) ne adunăm cele bune şi ne scădem cele rele ca şi cum nimic nu avem de ascuns pentru noi doi oameni de pământ fer ...

Auzi, domnule?!... Lege şi Dumnezeire! Şi chiar pe bulevardul Dezamăgirii! Şi chiar pe strada Dezamăgirii! Şi chiar pe aleea Dezamăgirii! Peste tot! Iată, deja suntem în/pe fundătura Dezamăgirii! Nimic deosebit! Otova! Oameni zgribuliţi şi trişti, fără ţintă, parcă! Şi cerşind pe la porţi! Unele se deschid! Altele nu se deschid! Unele se deschid în zadar! Altele se deschid cu dare de mână! Oftaturi! Şi foarte mulţi ochi spre Cer! Aşa, ca-ntr-o rugăciune de ajutor! Ca ...

Cică după următoarele alegeri va să avem de toate! Mai ales boi! Mai ales cimitire! Şi gratis-gratis lemne pentru sicrie! Sicrie cu două camere chiar! Şi cu garanţie cât vrea mortul! Şi locuri de veci cu termen de valabilitate, funcţie de cât doreşte clientul! După figurile care se anunță a fi pe marele și micul afişaj stradal, îmi vine să le plâng de milă candidaţilor la Capră! Numai când mă gândesc la efortul pe care-o să-l facă dumnealor, mă apucă râsu'-plânsu ...