(!) şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare
că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare
de când aştept (fără preget)/ să vină trenul cu mătăsuri -
şi trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri (!)
(!) să vină trenul cu mătăsuri/ pentru-mbrăcare de mireasă
visată drept, râvnită mult/ şi dusă-n braţe pân-acasă,
până-n ograda cea cu tei/ frumos cât mirele... şi până
la steaua mea-nflorit şi nalt/ cum poate doar limba română (!)
(!) şi dacă vrei să mă asculţi/ măcar un strop dintr-o clipită,
ai să-nţelegi că te-am iubit/ cum n-am iubit nici o iubită
nicicând şi pentru care-aştept/ în gara cea de altădată,
să vină trenul scump... descris/ în prima strofă-nfierbântată (!)
(!) în gara cea de altădată,/ sub amintiri, sub felinare,
unde-am aflat că trenul meu/ s-a răsturnat într-o-ntâmplare
şi nu mai vine prea curând,/ ori nu mai vine niciodată,
dar nunta va să fie-n cer.../ şi-n veac de veacuri îngropată (!)