Se făcea că era o dată ca nici o dată -
o dată să-mi fie de cald şi de frig, de frică şi de curaj,
de luni şi de duminică, de dor şi de alinare,
de fără de care nu se poate, de târziu şi de mintenaş!
Şi se mai făcea că aleargă spre mine -
să mă prindă în somnul cu vis pe viaţă şi pe moarte
şi să-mi s/pună o primă şi ultimă întrebare:
vrei să-l scădem pe „aproape” din „departe”,
să-l adunăm pe „departe” cu „aproape”
ori să uităm uitarea înainte de a trece dincolo de ape?
Şi se făcea că mă trezesc dintr-o dată
şi aud verdictul: noi doi n-am fost odată ca niciodată!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ODATĂ ca NICIODATĂ [către Ana Ivașcu - Respect!] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Omenirea gunoaielor și gunoaiele Omenirii Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” NEGREŞIT (declarație de vinovat) Omul fără 3,14 Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MURITORUL din URMĂ [la mormântul Getei Stoian – Veșnică Amintire!] INEVITABIL şi NEGREŞIT (III)
Mai multe din această categorie:
