Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” CATHARSIS (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

şi vocile nopţii mă smulg/ din somn şi m-aruncă la vulg,

iar vulgul mă smulge din vis/ şi-mi scrie pe aripi „închis”!

 

e timpul să plec dintr-acest/ perfid simulacru celest,

e timpul să plec şi s-ajung/ în mijlocul punctului lung,

adică în inima cui/ nu poţi şi nu vrei să nu-i spui

de ce ai rămas fără zbor/ şi vocile nopţii te dor

de când ai mutat nordu-n sud/ şi tot viitoru-n trecut!

 

că-i bine sau nu, nici nu ştiu/ – să-nvăţ este foarte târziu,

şi nici să mă-ntorc nu mai pot/ la sudul moldovei de nord,

pe dealul cu sat şi cu schit/ în care-am intrat şi-am cetit

icoanele celor plecaţi/ la ceruri, la mame şi taţi,

în locul mereu (ne)văzut.../ născut din născut din născut!

 

şi vocile nopţii mă cheamă/ la prima şi ultima vamă,

de-a pururi aproape...departe/ de prima şi ultima moarte!

Citit 4883 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.