(!) te-aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie –
jur să nu plec până Atunci/...şi nici Atuncea nu se ştie
dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme,
cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme
şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă,
prin câte sunt şi preţuiesc/ Făptura ta Miraculoasă (!)
(!) te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină
în Calea ta...cum şi Atunci,/ când te-ntorceai cu poala plină
pentru cei Mari, pentru cei Mici.../ şi împărţeai la fiecare
tot ce-i mai Bun şi mai Frumos,/ cu Mâna ta Mângâietoare,
şi ne-nvăţai şi la Uşor,/ dar şi la Greu, să ne dăm Sama –
atunci, pe Prispă, când ziceam/ cu ochii umezi: vine Mama (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” JURĂMÂNTUL din URMĂ [despre MAMA] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Trecutul Ultimului Viitor (III) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Târziu... mai Devreme (de la FACEREA lumii) Trecutul Ultimului Viitor (II) Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" SIMFONIA a X-a (pentru Octavian Lehăduș - La mulți Ani!) Trecutul Ultimului Viitor (I)
Mai multe din această categorie: