(!) te-aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie –
jur să nu plec până Atunci/...şi nici Atuncea nu se ştie
dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme,
cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme
şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte sunt şi nu mă lasă,
prin câte sunt şi preţuiesc/ Făptura ta Miraculoasă (!)
(!) te-aştept şi cred că mă auzi/ cum las o lacrimă să vină
în Calea ta...cum şi Atunci,/ când te-ntorceai cu poala plină
pentru cei Mari, pentru cei Mici.../ şi împărţeai la fiecare
tot ce-i mai Bun şi mai Frumos,/ cu Mâna ta Mângâietoare,
şi ne-nvăţai şi la Uşor,/ dar şi la Greu, să ne dăm Sama –
atunci, pe Prispă, când ziceam/ cu ochii umezi: vine Mama (!)
