Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case
îşi dă sufletul (întruna) printre resturi temporale -
stă pe deal, se uită-n zare şi nu vrea să mă mai lase,
dacă vin, să plec (întruna) din des/cânturile sale
pline cu privirea mamei, pline cu privirea tatei,
pline cu privirea lunii pline, goale şi eterne -
toate sunt aici (acolo) şi m-aşteaptă şi zic: poate-i
vine mintea - dintre resturi metabolice, moderne -
să se-ntoarcă unde-i casa simplă şi vindecătoare,
cu zmei blânzi şi cu ilene şi cu geamuri mari, amare (!)
(!) şi aud, şi chiar s-aude, şi chiar văd, şi chiar se vede
cel salcâm, cel tei (întruna) cum s-adună şi mă strigă:
vino repede încoace, vino cu băieţi şi fete,
încă umbrele tăcerii sunt... şi-au pus de mămăligă,
şi se-ntrec în aşteptare, şi nu ştiu (încă) să cadă,
încă noaptea-i noapte bună şi nu dă peste lumină (!)
(!) încă pot să cred că tata bate coasa în ogradă,
încă pot să cred că mama bate vântul în grădină -
şi mă duc, mă duc (întruna) pe coclauri majestuoase:
satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case (!)
