Strigătul fântânei (atlantic vals)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

vezi statuie în mişcare?!/ e a lui...fiindcă n-are

loc de vis şi loc de stare!/ care lui?! (ce întrebare!)...

cel sărac de tot şi toate/...(n-are nici măcar păcate!)...

are numai nişte zile,/ numai versuri termopile,

numai chire, chiraline,/ şi lavande, şi sulfine,

numai tare mult şi bine,/ oarecare, oarecine...

stele perpendiculare/ şi sintagme trafalgare,

şoapte de sirene fripte/ printre scylle şi caribde,

are chiar ce nu se ştie:/ loc de veci în ciocârlie!...

ş-are chiar ce nu se poate:/ imponderabilitate!

 

vezi statuie în mişcare?!/ el e: mort prin amânare,

viu prin şeherezadare,/ zeul des/fătării rare!...

oare cine, oare care,/ prin ce fel de întâmplare

l-ar putea întoarce unde/ muguresc prime secunde

şi scânceşte punctul? iată,/ primul tot cum se arată

a fi chiar ce-a fost să fie:/ loc de veci în ciocârlie,

loc de vis printre petunii,/ printre dangătele lunii,

sclavul drumului de care/ şi-al cireşelor amare!...

iar...din dealuri şi din vale/ vin vibraţii catedrale...

firii sale timp îngâne-i!/...este strigătul fântânei!

Citit 8171 ori Ultima modificare Marți, 05 Martie 2013 16:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.