Plecare spre moldo/ieri (rechizitoriu)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

De când aştept să moldo/vin acasă,

în moldo/vremea noastră cu opinci,

unde s-aude moldo/iarna lungă:

eu ning, tu ningi (încet) eu ning, tu ningi...

mereu visez că voi găsi acolo

(numai acolo) sanie şi cal,

să lunecăm (de tot) spre moldo/vară,

spre cercul nostru strâmb, extemporal,

spre tot ce poate (azi) să mai însemne

atunci, odată, veşnic, moldo/ieri...

aici şi-acum suntem striviţi cu ceasuri

mânate-n în gol de doamna Nicăieri!

Aici e trist, aici e altă ţară,

aici se dau de-a dura zei păgâni,

se strânge-n trup şi-n suflete blestemul

de-a fi furat fărâma de la câni,

de-a fi ucis la păsări des/cântarea,

de-a fi scuipat Moldova pe pământ,

de-a fi tăiat bătrânilor lumina

pe care ne-au adus-o din cuvânt,

de-a fi zvârlit (aşa) cu barda-n lună

şi-n Dumnezeu... hai să plecăm (de azi)

în moldo/timpul nostru... fără ceasuri,

să stăm (de-a pururi) muritori şi calzi!

Citit 7746 ori Ultima modificare Vineri, 12 Iulie 2013 13:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.