Zmeul...(suflet pietruit,
minte neagră şi vicleană)...
se-mbrâncea cu Făt-frumos
pentr-o gură de Ileană!...
Pentru nişte sâni hapsâni,
pentr-un trup de păpădie,
Zmeul terorist sta-n tei
şi-o pândea (lacom) ce scrie
fătului viteaz şi scump
şi zănatic: scrisorele
cu chemări şi rugăminţi,
vorbe dulci şi lacrimi grele!
Amândoi...(naivi imberbi,
hâţ încolo, hâţ încoace)...
au dat pacea la război
şi-au trimis războiu-n pace...!
De atunci...(încet, cumplit
şi corect, cum scrie-n carte)...
se tor vâră (în pământ)
până-n gât, până la moarte!
Îşi mai pierd, ca în poveşti,
mintea-n ceastă luptă vană...
Dar se bat...(lacomi se bat)...
pentr-oleacă de Ileană!
