Stă lângă mine, tace, cred că-i moartă...
o cercetez cu ochii şi cu gândul,
mă răzgândesc îndată: cred că-i vie,
dă-n plâns, parcă mă roagă (şi mă ceartă)
să i-l pricep (şi să i-l apăr) bându-l,
să-mi fie dar, şi elixir să-mi fie
această jertfă...!...Jertfa-i mă învaţă
cum numai viaţa-mparte altă viaţă!
O cercetez...şi beau (cu-ndestulare)
cel mai curat (de când pornirea lumii)
trecut prin piatră...(cest jertfelnic poartă
prezent şi viitor la fiecare)...!...
Mă cercetează, nici o frică nu mi-i,
în ea-mi stă codul: artă pentru artă...!...
S-ofranda ei, e-ofranda mea de-ndată...
altar deşert al notelor de plată!
