Zâmbiţi, vă rog! (de/mers în pustiu)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Şi mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai pare

pân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers...

am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare)

pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers!...

 

Şi mergem...nu se vede nici capătul din spate,

nici capătul faţă...!...O fi de ne/ajuns?

ori (n)-am plecat, dar credem cum/că acestea toate

ş-acele toate strânse-s în alt fel de Ascuns?

 

Ori creierul cel Mare...(cu jururi ne/văzute,

ne/spuse)...stă-n plus/minus, n-acest Acum/Aici...

şi ne arat-ascunsul şi genele-(i) umplute

cu tot ce (nu) s-ascunde în creiere mai Mici?...

 

Şi mergem, şi iar mergem...!...Cum ştie să încapă

acest Noian n-atâta devastatoare pripă?!...

Ajungem?! şi n-ajungem?! târziu-i? ori degrabă?...

Fiţi liniştiţi şi harnici, zâmbiţi: sunteţi în Clipă!

Citit 6058 ori Ultima modificare Marți, 06 Ianuarie 2015 15:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.