De foarte multă vreme, o broască râioasă umblă/sare prin urbe, orăcăie-n sus şi-n jos, la deal şi la vale, persuasiv şi direct proporţional cu interesele care o conduc pe abscisa şi pe ordonata cestui oraş doldora de negustori cumpliţi, cum ar zice un Barbu Nemţeanu trimis în timp să vadă care mai este pulsul cetăţii puse pe mers înapoi. Solzoasa/buboasa poartă mască de om şi-i însoţită de o zeloasă şi vrednică suită de broscoi şi burateci mai mari şi mai mici, Š...

Se-ntoarce acasă (odată) cu Luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân... (ce apă adâncă mai are fântâna, şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!)...   Îşi şterge obrazul cu palma sărată, se uită pe drumul de dinspre copii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă... (ce mare e Luna în ochii pustii!)...   O candelă veche aprinde sub grindă, în colţul păzit de-un păianjen secret... şi-ncearcă s-adoarmă...şi pururi colindă, şi-mi spune s-aud şi să văd şi să cr ...

Cum să creadă, sărmana Fetiţă? Şi cum să credem când ştim prea bine că, în urmă cu patru luni, Jeep(ul) cu baragladină la volan a făcut-o praf şi a dispărut hohotind şi blestemând în/spre laboratoarele şi în/spre cotloanele mizerabile ale psihopatiei umane? Nici măcar o secundă nu s-a dat jos să vadă ce a fost în stare să facă. Nici măcar o clipă nu a coborât din apele mâzgoase ale indiferenţei, ale infatuării...aşa, să încerce să regrete, măcar de sanchi!. ...

Moto: "Bună să-ţi fie ceastă dimineaţă,/ chiar dacă nălucirile din ceaţă/ scriu, desenează şi aduc aminte/ cel zmeu rămas demult, fără cuvinte!                                                                  (anonim folk)   Doamna mea, zi bună s-ai/ ca o nuntă pe doi cai!... sărutări nenumărate/ şi un mire cumsecade, s-o înveţe pe mireasă/ cum cad fluturii pe casă când mai plouă, când mai ninge/ şi cà ...

Port un cuvânt în formă de vasile, ion, maria, gheorghe, sau ilie, sau constantin, sau pavel, sau ileana... şi cică-s om pe care timpul scrie   poveşti de viaţă şi poveşti de moarte sub litera păcatelor complice... sunt ca un simplu câmp de bătălie cu ochi opriţi, cu mii de cicatrice,   şi zgomote, şi steaguri zdrenţuite, şi-atâţia morţi...şi numai morţi cu zile... şi greutatea nopţii peste toate, şi corbi mâncând triumfuri inutile!...   Şi singur, cel mai singur ...

Nu, nu mai luăm cadavrul căţelei. Pentru că nu-i cadavru. Respiră. Parcă mai bine decât ieri. Şi deschide un ochi înspre Culiţă. Şi înspre mine. Cu acelaşi ochi ne cercetează pe amândoi. Oare de ce nu deschide şi ochiul celălalt? O fi defect? O fi sfărmat? Ne cercetează şi parcă vrea să ne ceară ceva. Sigur că da! Parasimpaticul Petrache îi pune nişte apă şi nişte supă la bot. Cu acelaşi ochi studiază ofranda. Lincheşte puţin din castronul cu supă. Termină ap ...

Şi simt o prezenţă stranie-n odaie cum trece prin aer, prin lucruri, prin vreme, prin timp şi prin gândul că poate fi cine aş vrea chiar să fie aici, să mă cheme alături, acum, la o cană cu apă şi-un dulce cuvânt din cireşe amare, la vorbă înceată, puţină şi clară ca plânsu-n irisuri de nu-mă-ui-ta-re! Stranie, dar blândă ca plânsul vioarei uitate prin volburi să cânte-n aminte la greieri când noaptea învăluie crucea şi nu se mai văd cele două cuvinte pe ca ...

Dacă moare, suntem de acord s-o vârâm în pământ, mâine, după utrenie. Lăsăm Fetiţa în ghearele agoniei şi ne retragem (resemnaţi) în marile sau micile dormitoare ale indiferenţei şi laşităţii şi neputinţei noastre. Fiindcă eu nu pot suporta să văd cum intră moartea-n căţea, cum intră moartea în păsări, cum intră moartea în oameni, cum cotrobăieşte moartea prin tot şi prin toate. Cică ne retragem să ne dăm cu părerea despre ticăloşi, despre nemernici şi ...

Credem că moare. N-are cum să reziste, cum să supravieţuiască. Nu are nici o şansă. Picioarele din spate-i sunt inerte. Mârâie şi lăcrămează. Se uită la mine şi la mecanicul Culiţă. Parcă cere ceva. Parcă nu cere ceva. Realizăm că moartea Fetiţei este iminentă. Dăm din umeri şi aşteptăm să închidă ochii. Ne pregătim de îngropare. Prin grija stăpânului cu păr alb şi cu gaură neagră-n buget, căţeaua are loc de veci în grădină, lângă Azorică şi lângă ...

Ce mult vă rog!... haideţi (cu toţii) în agora!... să fiţi acolo... (negreşit!)... la făr-un sfert!... până la fix, priviţi adânc, pe fiecare, în ochi!... la fix, începe ultimul concert! Hai, vă aştept, veniţi aproape, mai aproape, veniţi în faţă, n-ochii mei, lângă lumini!... luaţi, nu daţi!... e un concert fără bilete, fiindcă toţi (ceşti voi) sunteţi foarte puţini!... (!?şi mână stângă n-aşteptarea celei drepte, şi mână dreaptă n-aşteptarea celei s ...