Se-ntoarce mama... uite, se întoarce, s-apropie de-asupra chiar acum, îşi face semnul crucii şi coboară din zările desenelor de fum! Şi stă, şi stă la poartă... (biata mamă!)... şi caută-nainte şi-napoi, în sus şi-n jos, încolo şi încoace, de parcă nimeni n-ar mai fi la noi! Intră n-ogradă, umblă prin grădină, prin gânduri... stă pe prispă cum atunci, şi strigă, blândă, unsprezece nume, la cină, la iubire, la porunci! Strigă o dată, strigă înc-o dată... ...

De curând, teribilul Don Petrache s-a "încurcat"... fără şmecherii civile şi bisericeşti, fără lacrimi şi fanfară, fără balamuc şi dezmăţ ca-n poezia lui George Coşbuc... aia cu Zamfira, dacă aţi uitat. Ce vrea, oare, să însemne "încurcat"? În traducere liberă, directă, de familie, însemnează că titularul cestor observaţii nu s-a însurat, nu s-a căsătorit, nu şi-a luat... şi, implicit, nici femeia tuturor visurilor sale nu s-a măritat, nu s-a căsătorit, nu ş ...

Săriţi de pe cai şi lăsaţi-i să pască cicoare crescută pe morţi şi pe vii!... Nici ghioaga, nici biciul, nici frâul nu poate să scoată din ochi libertatea lui Pi! Un Pi este simplu... şi ştiţi ce înseamnă în lumea aceasta cu cercuri haihui!... Săriţi de pe cai şi lăsaţi-i să pască pe raza rotundului spus nimănui! Vă dau diametrului vostru lungime mai mult decât ştie a fi 2/Pi/eR!... Piciorul de cal şi de plai sângerează... legaţi-le rana cu frunze de cer, cu ...

Omul din titlu-i dat "în 3 virgulă 14" şi-n "pisica Penelopei"... (cum zicea poetul Nichita Stănescu, supranumit "îngerul cu o carte în mâini", sau "antrenorul de îngeri", sau "uzina de metafore", sau "vulturul cu aripi pe dinăuntru")... Sigur că da!... când e vorba de Poezie, poetul care ne-a dat şi ne-a lăsat "Noduri şi Semne", dar şi "Ordinea cuvintelor"... "Roşu vertical", dar şi "Antimetafizica", nu ezită !... Astfel, când o ziaristă înţepată şi acidulată l-a între ...

Iată, mă aflu (iarăşi) Mâine... un (fel) de Azi aşteptat întotdeauna! Sigur, sunt Mâine... însă mai târziu cu zece ani, exact în colţul drept, pe care-l realizează aia Paralelă şi aia Perpendiculară când "dau una-n alta, ca proastele", vorba poetului Mircea Dinescu. Femeia mea cerşetoare nu mai stă cu mâna întinsă, nu mai stă tristă, nu mai stă cu pruncul pe picioare-n legănare, nu mai stă deloc, nu mai este... Oare nu cumva o fi murit, cum am citit în poezia găsit� ...

Moto: "Bună fie-ţi dimineaţa, doamna mea din Dealul Drept!.../ Io-s pe Dealul Strâmb şi caut Zarea Ciutei, şi aştept,/ poate vine de Oriunde, poate vine de Oricând,/ vremea Timpului şi timpul Vremii moarelor de vânt!" (anonim folk) Am să plec şi-am să mă duc/ unde coarnele de plug stau zvârlite prin unghere.../ Nimenea nu la mai cere, nimeni nu le suie-n care,/ nu le pleacă la arare, hăt, pe Ciuta, hăt, pe Cioara,/ unde rugineşte Moara, şi s-o învelească-n brazdă,/ poate ...

Moto: "Bună fie-ţi dimineaţa, doamna mea din partea Ceea,/ unde stă Singurătatea la taclale cu Femeia/ şi îndrugă la proverbe, la războaie şi la doine,/ şi mai dau şi-n lăcrămare, dau şi-n doruri... şi pe noi ne/ tot aşteaptă-n ceastă Viaţă, cu atâtea păsări calde,/ cu dulceaţă şi cu turte, până când plecăm în plante!" (anonim folk) Şi fui la Zi!... arat-am, doamna mea!... privighetoarea cea mă priveghea, cel cuc (pe sine, mie) se cânta, cea mierlă (repetent� ...

Da... sunt oameni care cred în eternul Mâine, chiar de-s cerşetori, chiar de-s dezmoşteniţi ai sorţii, chiar de-s convinşi de zădărnicia cestei aşteptări, cum erau fenicienii aşteptându-şi corăbiile să vină la ţărmuri, deşi ştiau că sunt scufundate pentru totdeauna. Da... sunt oameni pe marginea drumului şi pe marginea lumii, a căror tenacitate-i vecină cu nebunia. Da... foarte mulţi sunt aceşti pomanagii despre care lumea, aceeaşi lume, decretează, în zeflemea, că ...

Da... aşa am visat-o pe femeia tristă, aşa l-am visat pe copilul vesel... aşa am visat că cerşesc o gogoaşă, două gogoşi!... Şi aşa de mult aş fi dorit să nu mă trezesc, să nu mă trezească imbecilii de la etajul acela... şi să rămân aşa, în colţul şi-n unghiul drept, pe care-l face strada Paralelă când dă-n cea Perpendiculară... şi să văd şi eu ce-nseamnă cerşitul zilnic, în umilinţă şi-n frig, dar şi-n ţâra de nădejde întru salvare şi demnitate!... ...

bate vântul prin artă.../ (al dracului vânt)... nemurirea e moartă.../ şi multe mai sânt! intr-un artă haihui/ şi găsesc doar lozinci... rugineşte-n statui/ leonardo da vinci! bate vântul la poartă.../ (al dracului bate)... vioara e spartă.../ şi mult sunt toate! şi sunt mulţi care nu,/ şi sunt mulţi care da... oare cine, când, cu/ eminescu va sta? şi nu ştiu despre sânt,/ şi nu ştiu dacă vor... scuipă moara de vânt/ şi tot cred că nu mor! vor lumină cu minus,/ ...