Sunt în Olanda! În Amsterdam, mai exact! Într-un autobuz care circulă prin Amsterdam, şi mai exact! Curăţenie, domnule, nu glumă! Şi linişte! Care mai de care se întrece în păstrarea şi apărarea liniştii publice! Cum? Foarte simplu: nu urlă la telefon, nu vorbeşte tare cu prietenul/vecinul de fotoliu, nu clefăie gumă, nu râgâie, nu stă crăcănat, nu bâzâie, nu turuie, nu ţine cu tot dinadinsul să demonstreze că n-are nici un an de acasă! Şi, şi mai abitir, fiecare ...

Moto: "Pentru unii,             chinul de-a viaţa se aseamănă cu fericirea de-a moartea"                                                             (Vasile Sevastre Ghican)   Te rog să mă ierţi că trăiesc mult prea mult când moartea-i săracă şi-aşa de flămândă, că pot să mai strig în pustiu şi s-ascult cum umblă pe drumuri, cum şade la pândă şi plânge şi cere şi vrea să mă dau acum de băut, chi ...

Sunt în cimitir. În marele dormitor uman, cum zic optimiştii, cei care îşi aşteaptă (cu nerăbdare) viaţa de apoi. Sunt în cimitirul Eternitatea, cel aflat pe bulevardul George Coşbuc. Mai mare dragul să mergi ori să stai pe Coşbuc şi să reciţi până dai colţul spre viaţa de după moarte: "Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ să vrem noi sânge, nu pământ!/ când nu vom mai putea răbda,/ când foamea ne va răscula,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/ nici în mormânt!"... ...

Da, încet-încet, hainele groase şi multe şi calde o ajută pe mama Măriuca să-şi revină. Se uită la fiecare om, la fiecare ţăran care a sărit cu ajutor. La fiecare figură de om sănătos şi grijuliu, serios şi blând. Şi parcă nu-i vine să creadă că a scăpat cu viaţă din fântâna rece şi nevinovată. Încearcă să-şi facă semnul crucii, dar n-are vlagă. Fiindcă prea firavă-i pentru astfel de încercare "divină". Firavă a fost întotdeauna, dar nu şi-a pus niciod ...

Moto: "Iertarea este ultima treaptă spre vama înÅ£elepciunii"                                                       (Vasile Sevastre Ghican)   Timp îngheÅ£at... ÅŸi vin ÅŸi poezie ÅŸi-nalt pe Valea Zimbrului mi-ai pus, de foame ...

Moto: "Adevărul este palpabil numai când devine avalanşă"                                                        (Vasile Sevastre Ghican)   Bună dimineaÅ£a, doamna mea de când peste deal de Zimbru s-auzea bătând inimÄ ...

Sigur că da! învăţ mai departe de ÅŸcoala generală/elementară, dar ÅŸi mai departe de casă!...(fiindcă, parafrazând Ecleziastul..."dacă învăţătură nu e, nimic nu e!)...Nu-mi place depărtarea de părinÅ£i, de satul natal ÅŸi de   hudiÅ£ele misterioase ale copilăriei, de multele ÅŸi ademenitoarele ciÅŸmele ÅŸi fântâni. Multe nu-mi convin aici, în GalaÅ£i, dar nu am încotro. Merg la Liceul 2 (LMK, mai târziu)...ÅŸi caut să mă comport regulamentar, nu care cumva să ...

Moto: "Pe drumul inimii se merge cu viteza păcatului"                                               (Vasile Sevastre Ghican)   Tata mă roagă să măsor pământul pe care-a scris atâtea versuri mama cu sapa, toată viaţa învăţându-l să-mi strige blând: si vis amari, ama!   Măsor cu pasul şi îmi dă o mie şi-un pas...un fel de linişte îmi vine, un fel de gata, toată lumea ştie... tata mă roagă să măsor mai bine!   Şi iar păŠ...

Am patru ani. Chiar astăzi. Chiar astăzi, la ora aceea (!), încep să am cinci ani. Nu-s printre cei "bănuiţi/acuzaţi" de sagacitate. Nu-s nici în urmă. Şi nu-s nici adepta mântuielii, superfluului, prolixului, lenei, circumstanţelor atenuante sau agravante. Sunt, adică, un copil prea repede dat cu capul de susul nivelului de trai, de susul unei copilării fabuloase. De aceea, cred, văd limpede pe unde merg. Şi merg pe jos. Numai pe jos. Pe jos şi încet. Urmează să merg şi pe ...

Moto: "Dacă doreşti să te mântui, caută-i pe săraci             şi încearcă să-i faci să zâmbească"                                                   (Vasile Sevastre Ghican)   Tocmai de-atunci (pe rând, pe jos)/ ne tot suim în calendare... facem urât, facem frumos,/ cu dinadins ori la-ntâmplare! Tocmai de-atunci (pe jos, pe rând)/ mergem la cer să ni se spună cât de frumoase-s (pe pământ)/ viaţa şi moartea, î ...