Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat, s-a făcut plină, uite-aşa, să nu se scalde goală, pentru prima oară, în limpedele triumfător şi răcoros! Şi făcătorii de fântâni au cinstit sfârşitul celei mai frumoase munci din lume, dar şi începutul ape ...

Moto: "Omul bun îşi cerşeşte propria muncă"                                  (Vasile Sevastre Ghican)   Urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai regretă triumful şi plecarea statuilor de cretă... (nu m-am oprit acolo, o clipă, din urcare, să văd semul mirării sau semnul de-ntrebare, să mi se pară lesne victoria pe file ...

Să-mi fie ruşine obrazului! Cer iertare! Aştept pedeapsă! De ce toate acestea? Foarte simplu: nu ţi-am mai scris de multă vreme! N-am mai scufundat condeiu-n călimară, n-am mai aşternut două cuvinte pe coala de hârtie docilă şi răbdătoare. Şi albă. De fapt, dacă aş fi vrut cu tot dinadinsul, aş fi putut să-ţi scriu şi pe o coală neagră. Cu cretă albă pe o coală neagră aş fi putut să-ţi scriu, dacă n-ar fi fost sfânta Lene şi marele mucenic Somn...două elemente ...

Moto: "Umbra rămâne singura haină              pe care o porţi cu seninătate"                                                   (Vasile Sevastre Ghican)   Singură şi duminică tocmai acolo... (şi eu încă nu ştiu ce să-i fac depărtării)... şi cred că-i foarte târziu să mai învăţ drumul spre înapoi sau drumul spre înainte! Singură şi duminică tocmai acolo... (şi eu încă nu pot să cred în micul Tot)... şi ...

N-o mai văd, însă mi-o aduc aminte din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai clar. N-o mai aud, însă îmi stăruie vocea-i liniştitoare în jur. În prima clipă a lipsei sale am crezut că a plecat oleacă, dar acest oleacă a început să mi se pară definitiv. Apoi, în următoarea clipă, ideea dispariţiei însoţite de o spaimă implacabilă şi-au făcut loc în ungherele sufletului meu stoic, amăgit şi pălit pentru pururi de candoarea pe care Copilăria mi-a dăruit-o în/din ...

Moto: "O femeie scăpată din mână e ca o fântână fără ciutură"                                                           (Vasile Sevastre Ghican)   Când tu erai cea mai frumoasă şi eu eram cel mai urât... dansau bacantele pe masă şi luna îmi stătea în gât!   Umblau cu ochii după tine zei, împăraţi şi cavaleri, făceau cu sabia spre mine, ziceau că sunt ni(mi)căieri!   Din ochii tăi curgeau mirese neprihănite- ...

Sigur că da! cum pupăza să prind şi să văd, pentru prima oară, trenul de zece fără un sfert, dacă hoinăresc şi mă dau uitării prin pădurea Sărata, cu zmeul de mână şi cu viorea la ureche?...(am uitat să spun, în ziarul de ieri, că zmeul de hârtie albastră s-a dat peste cap de trei virgulă paisprezece ori şi s-a făcut zmeu de carne şi oase...aşa de mare i-a fost bucuria şi mirarea când l-am lăsat şi pe el să admire acest miracol cu frunze, flori, cuiburi şi apă ...

Moto: "Încă din Paradis,             Eva şi-a procurat câteva perechi de papuci în plus"                                                      (Vasile Sevastre Ghican)   !niciodată...nici o dată/ nu pot fi adam deştept: şarpele umplut cu mere/ este cel mai şarpe drept!   !totdeauna...nici o dată/ eva nu mi-a fost aproape: şarpele umplut cu mere/ duce-mă peste cinci ape!   !niciodată...nici o dată/ nişte puncte de ...

Acesta pleacă tocmai din capătul Acum(ului) de Acum. Pleacă şi se duce in/decent, in/existent, i/real şi i/mediat tocmai în capătul Acum(ului) de Atunci. Pleacă plin de orgolii, plin de emoţii, plin de patimi. Combustia desfăşurării se află în Gândul (şi visul) de Dinaintea capătului Acesta, dar şi de Dinaintea şi de După capătul Acela. Invers, adică: După capătul de Acum este Dinainte, şi Dinaintea capătului de Atunci este După. Aşa, să se vadă limpede că aceste c ...

Moto: "Regretele ţin de cald celor cu sânge rece"                                       (Vasile Sevastre Ghican) !un pâlc de ciori... (superbă escadrilă cu pene)... fâl-fâl-fâl (spre nicăieri?)... umblă spre vară, ori, poate spre iarnă... vrei să le spui ceva... şi să le ceri!? !vrei să le spui... (poate aude una)... opreşte-te puţin şi fă cra!-cra!... sunteţi un pâlc de ciori indiferente pe sus, pe jos şi peste ziua mea! !sau să le ...