Bună ziua. Sunt Florentina. Florentina Tutun. Şi sunt elevă în anul trei, la liceul "Sfânta Maria". Nu mă laud când spun că sunt printre cei cu 7, 8, 9 la toate disciplinele de studiu (pe bune)... adică, nu de 10 pe linie, ca alţii (pe "rele")... Spun asta doar aşa, să înţelegeţi că sunt pregătită pentru orice toleranţă, pentru orice revelare şi relevare, sunt gata să suport orice gafă, orice încercare a cuiva de a obţine ascendent moral în relaţia cu mine. Îmi place ...

Cea mai frumoasă ÅŸi cea mai iubită din sudul Moldovei de nord îmi umblă prin somn ÅŸi mă duce-n ispită la capătul lumii.. .ÅŸi-i port (în viaÅ£a aceasta ÅŸi-n moartea aceea) cu mine cuvintele ei, să-mi Å£ină-n picioare ÅŸi-n pururi scânteia sub scâncetul florii de tei!   Cea mai iubită ÅŸi cea mai frumoasă din nordul Moldovei de sud îmi umblă prin vis ÅŸi mă cheamă acasă, la capăt... (la primul sărut din moartea aceasta, din viaÅ£a aceea, din tot, din nimic)... ÅŸi (di ...

Halal (prin volburare de smirnă) se pogoară să-şi cuvânteze jertfa înaltă pe altar, poate aude (veşnic acelaşi) începutul blestem întru iubire, lumină şi zadar! Poate-şi întoarce ochii Lalah spre cele care-s murdare şi păgâne, curate şi adânci, uitate-n Babilonul cu hohot luciferic, amestecat cu uită, cu iartă şi cu plângi! Poate îndrumă trupul spre altă-ntemeiere, şi sufletul spre altă zidire de cristal, poate aude Punctul şi-şi creşte raza-ncoace, şi-ncolo, Š...

Aproape în fiecare dimineaţă, aproape la aceeaşi oră şi aproape de orice limită a suportabilităţii, îl văd aproape în acelaşi loc. Stă sub nişte arbuşti nevinovaţi, ronţăie achene şi scuipă cojile pe jos, cu tot cu saliva pe care distinsul său metabolism o produce prin poftă sălbatică, dar şi prin lipsa oricărei urme de abstinenţă şi ruşine. Acest tip de individ face parte din categoria celor mulţi şi deşi. Îmbrăcat cât mai uşchit şi slinos, oripilant şi c ...

Sunt paznic la muzeul figurilor de ceară... ce singure-s, ce triste-s, şi parcă-s lumânări sortite să trăiască o veşnicie stinse, zâmbind deşertăciunii şi-atâtor nepăsări, privind cum pierde vremea nimicul în mişcare şi-şi gâdilă orgoliul de-a fi trecut pe-aici, unde s-aude moartea căscând de plictiseală printre atâtea gene şi genii mari şi mici! N-am voie să le mângâi uitarea exemplară, nici să le spun cuvinte şi nici să le ating... sunt nişte stele fixe şi ...

Este cazul (cred că-i cazul) să ne dăm o ţâră seama/ cât de mare e distanţa de Si Vis Amari, Ama!/... cât de mult se-ndepărtează de la rost şi de pe cale/ ceşti cuplaţi la zgomotoare, ceşti săriţi din balamale,/ ceste lungi şi scurte dive prin "boema" lustruită/ de triumful decadenţei începând din crisalidă,/ de victorii fără luptă şi de glorie măruntă,/ de urât, de gol, de lene pe-o cărare ce se-nfundă,/ pe un drum cu orizontul chiar sub nasul lor de "vază".../ ...

E pentru prima oară când nu am halucinaţii, când totu-i real. Un real trist. Nimic mai clar (şi mai frumos, chiar dacă mirosind a tragic) decât acest fel de mamă şi acest fel de copil într-o icoană răscolitoare, într-o icoană în mişcare, într-o icoană vie, respirând aerul din aria devastatoare a pâinii. Şi, cum spuneam, ne uităm dimpreună la gărgăriţa dintre două boabe de grâu, la nevinovăţia primordială din coşuleţul de răchită. Nici nu mă mai întreb de ce n ...

Am să te aştept în gară/ cu trei flori şi-o apă chioară, apă chioară şi dulceaţă/ tocmai până dimineaţă!... tu ai zis că mai spre seară/ vii la mine, domnişoară, să ne hârjonim oleacă.../ prepeleac şi prepeleacă! şi ai zis că mai spre noapte/ vii să ne jucăm cu şoapte şi să ne suim de-a dura/ tocmai... (ce mai tura-vura!)... tocmai unde-s două stele/ singure şi mititele, şi să le luăm acasă.../ făt-frumos şi făt-frumoasă!... Gata, fluieră, s-aude/ tren ...

Şi-am să-ţi aduc vreo câteva păcate: mere în măr şi sare în bucate, bune şi rele, spuse şi nespuse, săruturi, crini şi sarmizegetuse... şi-am să-ţi aduc şi nişte crizanteme, vreme la timp şi timp oprit la vreme, rază la cercul prăpădit... şi încă un greiere şi-un fluture să-ţi plângă atunci, ştii când... şi, dacă nu, ascultă cum veştedă şi silnică şi multă răsare luna-n ultima ei oară să-ţi spună că m-am dus la primăvară! Şi-am să-ţi aduc şi- ...

Să cred că am vedenii? să cred că Cineva universal se ţine de şotii? sau să nu cred nimic, să trântesc uşa pe nasul femeii şi să mă ascund în căldura şi lenea universului meu mărunt?... Deocamdată, sunt năucit, sunt ameţit de ceea ce văd. În primele secunde ale desfăşurării acestui bizar şi unic eveniment în viaţa mea... (viaţa asta, nu alta!)... nu mă pot mişca, nu-mi pot da seama ce se petrece, nu pot realiza cine a trimis şi de ce a trimis ceastă întâmplare ...