Ion Zimbru

Ion Zimbru

Două cuvinte neutre (şi unul feminin)

Miercuri, 17 Iulie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin - duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot... semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin, pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod! Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe sus - rupe din osul tăcerii şi scoate poeţi din păcat... spunere până aude şi surdul ce mutul a spus atunci, mai târziu, când o mamă îşi uită cuvintele-n sat!   Ploaia - o sfântă ispravă de fulger şi tunet - mereu ...

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (IV)

Miercuri, 17 Iulie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
O lumânare aprinsă în memoria codobelcului ucis? Sigur că da! Şi un semn de cruce? Sigur că da! Şi o rugăciune? Sigur că da! De ce? Uite-aşa, să se mire proştii!... (cum zice Marin Preda, nu?)... Sigur că da!... Însă, ceva foarte ciudat se petrece după acest ritual mai mult ori mai puţin agreat de trecători/muritori. Ceva de dincolo de realitatea imediată. Parol, încep să văd conturul unor două mâini întinzându-se spre mine, spre semnul crucii mele, din mijlocul nevăzu ...

Cripte, scripte, manuscripte... (refuz categoric)

Marți, 16 Iulie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din gol... din plin s-aude cum bate Veşnicia şi strigă prin adâncuri că-i singură şi vrea să vină lângă mine, la cuminecătură, sub sfeşnic, sub icoane, ori să mă duc la ea! Şi strigă toată ziua, şi strigă toată noaptea, şi-i înţeleg dorinţa, durerea cea mai grea: nu poate fără mine, e gata să-nceteze din viaţă, şi vrea numai din lumânarea mea să-şi ia nişte lumină, să-şi ia nişte căldură, să-şi ia din manuscripte poemul paraclis, ectenii de prin scrip ...

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (III)

Marți, 16 Iulie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da, renunţ la autobuzul de fără un sfert. Renunţ şi mă întorc să aprind o lumânare în memoria melcului, la biserica lui Mitică, fostul meu coleg în şcoala din Bursucani. Fiindcă în Bursucani am făcut şcoala elementară. Cătunul Zimbru nu are şcoală. Acest cătun e un fel de copie a imaginarului Macondo dintr-"Un veac de singurătate" al lui Gabriel Garcia Marquez. Zimbru are numai schit de maici, fără maici. Şi trei fântâni. Şi mai are şi un drum şi jumătate. Drumul ...

Primul şi ultimul spectacol în direct (o şansă)

Luni, 15 Iulie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Faceţi linişte, doamnelor şi domnilor, vă rog frumos, faceţi linişte şi veniţi mai aproape,veniţi cât mai aproape unul de altul, veniţi şi staţi cât mai aproape unii de alţii, vă rog să staţi, măcar acum, robi lângă roabe... acest spectacol este primul şi ultimul, primul şi ultimul din tot adâncul şi din tot înaltul, primul şi ultimul din viaţa dumneavoastră... veniţi chiar acum, nu aveţi nimic de câştigat, dar puteţi pierde ce (nu) aşteaptă fiecare... luaţi ...

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (II)

Luni, 15 Iulie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Gata, mai am câţiva metri şi intru în perimetrul staţiei de autobuz. Măresc pasul fiindcă se face timpul de sosire a fiorosului drapat/mânjit cu pozele instinctelor primare. Dar nu-mi abat atenţia de la drum, mai ales că tare a plouat şi tare risc să dau prin gropi primare pline cu apă, risc să mă facă bleaşcă vreun sărit de pe fix primar la volan, vreun grăbit spre Nicăurea, aşa cum zice poetul Ion Potolea din Bereşti. Trebuie să circul mai repede, însă trebuie să-mi ...

Nişte oameni de omenie şi nişte mămăligă cu os (I)

Sâmbătă, 13 Iulie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
De regulă, sunt foarte atent pe unde calc, pe unde merg. Indiferent de loc, de mod şi de timp, indiferent de anotimp, mă uit la fiecare pas. Dar asta nu înseamnă că "stau" cu ochii pe pământ, că nu răspund la bună ziua celor din ce în ce mai puţini care mă salută. Şi nu înseamnă că nu-i salut şi nu-i respect pe toţi cunoscuţii, fie ei şi din tabăra adversară, ori tabăra duşmană. Cei care mă mai salută se împuţinează pentru că nu suportă nişte adevăruri zilnic ...

Plecare spre moldo/ieri (rechizitoriu)

Sâmbătă, 13 Iulie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
De când aştept să moldo/vin acasă, în moldo/vremea noastră cu opinci, unde s-aude moldo/iarna lungă: eu ning, tu ningi (încet) eu ning, tu ningi... mereu visez că voi găsi acolo (numai acolo) sanie şi cal, să lunecăm (de tot) spre moldo/vară, spre cercul nostru strâmb, extemporal, spre tot ce poate (azi) să mai însemne atunci, odată, veşnic, moldo/ieri... aici şi-acum suntem striviţi cu ceasuri mânate-n în gol de doamna Nicăieri! Aici e trist, aici e altă ţară, aici ...

Pe placul lebedelor (balet)

Vineri, 12 Iulie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Acorduri, alb, timp stat, extaz...operă vie în piruete şi-n volute, uimitor, silabisind zădărnicii şi poezie: mi/re/la/sol...sol/la/re/mi...în "la" minor!...   Şi pregătiri...ce pregătiri!...o viaţă toată, corăbii simple, balerine...pot să cred c-a fost odată n-a fost, încă, nici o dată răscolitor, aşa, tăcând şi menuet!   Şi ce mai stă sfârşitul albului şi-aşteaptă să-nceapă cântul, să se bucure un pic... corăbii lungi, fără mister, sub steauă dreaptă, ...

O săgeată cu pene şi o Alcătuire în direct (III)

Vineri, 12 Iulie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! Nea Ion Croitoru (Dumbă) nu a tras niciodată cu puşca în păsări sălbatice, mai ales în păsări cântătoare. De ce-l porecleşte lumea Dumbă? Fiindcă, uneori, când mai bea câte un pahar în plus la bufet, se dă de-a tumba (dumba) pe coastele geografiei, dar puşca-i rămâne intactă, în spinare, la locul ei, ca o diagonală a păcii, ca o singurătate înclinată între umărul stâng şi şoldul drept, ca un avertisment ruginit pe dinăuntru, cu primul cartuş pe ...
Pagina 644 din 746