Premiera de la Teatrul Maria Filotti a transformat seara de sâmbătă - 6 ianuarie 2018 - în locul comun al iubitorilor de teatru şi nimeni nu a fost dezamăgit. Subiect ofertant, dominat de mai multe teme grele - nu întâmplător autorul David Auburn a fost multiplu premiat pentru piesă, scenografie mai mult minimalistă, o curgere lentă a succesiunii de scene, din loc în loc cu tăieturi din alt timp, actori care au intrat bine în roluri - excelent Valentin Terente în rolul tatălui, replici spuse cu sensibilitate şi fără să accentueze nebunia, o altfel de sensibilitate şi emoţie la Narcisa Novac - bineînţeles în rolul de fiică rebelă şi în acelaşi timp devotată total părintelui pe care îl moşteneşte ca talent uriaş la matematică, Flavia Călin (fiica mai mare, opusă ca temperament şi aptitudini) şi Vlad Volf (tânărul matematician care încearcă să-şi găsească un rost oferind ajutor) - actori de la Teatrul Fani Tardini [unde piesa urmează să fie jucată n.red.] - şi ei cu asumarea măsurii rolurilor astfel încât publicul să plece din Sala Studio, devenită o arenă circulară dominată de un chioşc mare metalic, cu o multitudine de senzaţii, de teme pentru acasă - unele încă tabu pentru societate (chiar şi acum), spre exemplu faptul că femeia rămâne în umbra bărbatului, că în familie decizia aparţine de obicei aceluia care are aplecare spre materialism... Regizorul Radu Nichifor a ales să lase piesei un ritm mai degrabă interiorizat, tăcerile putând fi din acest punct de vedere oglinzi pentru privitorul care reuşeşte să pătrundă frumoasa poveste, tristă, dar nu până la final.
Un spectacol care merită urmărit!
